Saturday 11 October 2014

LIBERTATEA






Multi confunda libertatea cu...libertinajul. Libertatea este cel mai de pret dar al omului caci nimic nu este mai natural ca aceasta. Daca ea a fost oferita animalelor care sunt libere sa se miste in natura, atunci cu atat mai mult oamenii ar trebui sa fie constienti  si sa creada in ea ca intr-un drept care li se cuvine si pentru care nu trebuie sa se simta vinovati.



Insa ce este libertatea? A iesi seara de seara la distractii? Ok, poate fi una dintre variante insa explicatia e mult mai profunda de atat. Libertatea inseamna a-ti trai viata exprimandu-ti adevarata identitate interioara si asigurandu-te ca exista un echilibru intre planul mental, cel emotional si cel spiritual.



Insa cati dintre noi se nasc cu acest drept? Din pacate, cei mai multi trebuie sa luptam pentru a obtine independenta. Crestem in familii care ne subjuga efectiv sufletele, ne lasa traume adanci si in cele mai rele cazuri suntem agresati si fizic. Dezvoltam o stima de sine scazuta, dupa care experimentam numai esecuri. Si totusi, vine o vreme cand putem alege intre a privi in trecut si a-l lasa pe acesta sa ne dicteze viata sau...a lasa totul in urma si a construi un viitor fericit. Atunci apare DECIZIA. Corpul si mintea s-au dezvoltat suficient iar presiunea din exterior nu poate fi decat un imbold si o atentionare ca e timpul sa iti iei zborul din cuib si sa cuceresti orizonturi nebanuite. Esti liber sa iti croiesti destinul asa cum ai visat. Multi insa nu indraznesc sa spere fiindca se gandesc ca nu au bani. Insa NIMIC nu este imposibil. Daca crezi cu adevarat in visele tale, atunci viata iti va scoate in cale exact oamenii de care ai nevoie. Repet: daca crezi cu adevarat in visele tale, viata iti va scoate in cale exact oamenii de care ai nevoie.



In plan personal, libertatea inseamna a putea fi tu insuti / insati alaturi de persoana sau persoanele cu care interactionezi regulat. Fie ca e vorba de familie, prieteni, iubiti...dai dovada de caracter daca nu permiti nimanui sa iti taie aripile, sa te jigneasca sau sa te minimalizeze. Esti un om liber doar atunci cand ai decis ca meriti sa fii tratat cu respect si iubire. Te temi insa sa renunti la anumite legaturi din teama de singuratate sau fiindca ai putea suferi pierderi de alt gen (materiale, de exemplu). Ei bine, am vesti extraordinare: viata ii ajuta mereu pe cei curajosi si demni. Poate acum crezi ca fara acea persoana existenta ta nu ar avea rost insa daca vrei sa fii fericit (a) cu adevarat si sa nu mai traiesti in minciuna, vei vedea totul ca pe o "PIERDERE" NECESARA.



A nu se confunda libertatea cu egoismul. De fapt...este imposibil...Caci cei cu adevarat liberi in spirit sunt atat de recunoscatori incat primul impuls care le vine este acela de a-i ajuta pe ceilalti, de a impartasi cu ei bunuri sau cunostiinte, de a trai in pur altruism. Asadar, acum ca nicio frustrare nu mai exista...ei nu vor stii cum sa isi arate recunostiinta!

Thursday 9 October 2014

CHEIA SUCCESULUI




Pentru a avea succes trebuie mai intai de toate sa ne clarificam ce inseamna el cu adevarat. Nu sa ii gasim o definitie anume ci sa intelegem ce forma are acesta pentru fiecare dintre noi. Prin urmare trebuie sa ne dam seama ce vrem. Insa cum putem realiza lucrul respectiv? Ei bine...gandindu-ne la ce anume ne face fericiti. Iar fericirea inseamna libertatea de a fi noi insine. A ne trai viata exprimand ceea ce suntem si ceea ce credem cu adevarat. Nu ceea ce ne impune societatea sau familia.




Da, pare simplu de spus. Insa la prima vedere e imposibil. Trebuie sa facem o meserie pe care nu o agream cu adevarat doar ca sa ne putem permite plata facturilor. Trebuie sa ramanem intr-o relatie subreda pentru "confortul" material sau spre "binele" copiilor. Trebuie sa locuim undeva fiindca ne e frica sa ne mutam in alta parte.




Zona de confort este delimitarea deliberata sau nu a propriilor frici. In majoritatea cazurilor se iese din ea numai cand se ajunge la disperare. Acela este momentul in care realizam ca a ramane este de fapt mai periculos decat a pleca. Si atunci ne avantam catre altceva iar intuitiv simtim ca ceea ce urmeaza o sa fie bine. Ne asumam riscul ca sa ne salvam. Caci nu concepem ca ceva ar putea fi mai rau decat situatia actuala. Si exact aceasta deschidere catre optiuni aduce solutia miraculoasa.



Unii o numesc legea atractiei, altii "noroc" dar de fapt este un proces natural in care o etapa se incheie si incepe alta. Insa acest lucru nu se poate realiza fara propriul acord. El presupune o renuntare la ceva sau cineva care nu ne mai defineste. Deci chiar daca nu stim clar ce vrem, macar ne-am lamurit ce NU vrem. Asa ca in etapa urmatoare apare o idee vaga ce contureaza un concept a ceea ce ne dorim in mare. Cel mai probabil ceea ce ne dorim cu adevarat este opusul a ceea ce NU vrem. Mesajul s-a transmis deja in Univers. Poate ca cel mai greu lucru acum este asteptarea insa ea nu trebuie sa fie pasiva. Putem accepta situatia in care inca suntem (daca o respingem...va persista) si in acelasi timp putem pastra INCREDEREA ca rezultatul e pe drum.




Solutia salvatoare va depasi orice imaginatie. Ea o sa fie mult PESTE asteptarile tale. Iti va veni sa tipi de bucurie si chiar vei avea impresia ca nu meriti asa o binecuvantare. In sfarsit vei avea libertatea de a trai asa cum intotdeauna ai dorit.


Ai experimentat o asemenea situatie? Daca da, lasa un comentariu pentru ca si altii sa fie inspirati de magia cu care viata intotdeauna ne mentine pe val! :-)



Sunday 5 October 2014

PRIETENIA






Prietenul la nevoie se cunoaste...Din pacate multi asociaza "nevoia" cu ceva material si se considera prieteni buni daca de exemplu ii fac un cadou ceiluilalt sau ii imprumuta bani. Insa NEVOIA poate fi psihologica, emotionala, spirituala, etc...Si atunci prietenia capata o alta dimensiune, de o natura mult mai intima, bazata pe conexiune interioara. Intelegerea si compasiunea sunt asadar ingrediente nelipsite daca ne consideram cu adevarat prietenul cuiva. E vorba de iubire neconditionata, total dezinteresata unde binele celuilalt se plaseaza deasupra noastra.



De multe ori asa-zisii prieteni ne ofera doze de venin fara sa isi dea seama. Atunci cand cerem un sfat, in loc sa primim un raspuns obiectiv menit sa ne directioneze pe calea cea buna si sa ne aduca pace interioara ori incurajare, avem adesea de a face cu un transfer de anxietate. Adica fricile celui in cauza ne sunt transmise noua, prin urmare el activeaza ca un canal nefast iar rezultatul este o senzatie neplacuta ce ne insoteste pentru multa vreme, cand de fapt cautam exact opusul: efectul unui balsam.



Cel care primeste sfatul, daca inconstient nu percepe o conlucrare PENTRU binele sau si nu IMPOTRIVA sa, daca cuvintele pe care le aude sunt un atac subtil ori vreo critica, daca sfatuitorul e genul caruia ii place sa se auda vorbind sau care se simte bine atunci cand are dreptate...atunci ajutorul isi pierde din puritate si e perceput ca o ofensa. De aceea cel care il primeste va reactiona in defensiva si va face exact pe dos. Daca nu poti sa te transpui cu adevarat in locul celui pe care se presupune ca vrei sa il ajuti si daca totul e o etalare a cunostiintelor tale si a propriilor orgolii, atunci mai bine foloseste psihologia inversata caci doar ea va aduce efectul scontat.



Cand cineva marturiseste o durere e bine sa incercam sa ne detasam total de ego-ul nostru, sa nu asociem relatarea respectiva cu ceva care ne priveste. Doar asa putem asista eficient, putem fi PREZENTI. Se subintelege deci ca o replica de bun augur nu va incepe cu "eu". Altfel...e ca si cum am fi orbi in fata celuilalt, respectiv in fata suferintei lui.


Daca esti prieten adevarat il vei lasa pe celalalt sa se lamenteze fara sa il acuzi ca te incarca negativ. Pana si Biblia mentioneaza importanta vaitatului: in Cartea lui Iov. Nu e nimic rau in a striga dupa ajutor. Acest lucru arata doar dorinta de a fi salvat. A recunoaste o suferinta si a vorbi despre ea este un lucru taxat de catre societatea noastra care se axeaza pe a-l judeca pe celalalt in loc de a-l intelege. De aceea atata durere ramane reprimata si neexprimata iar ulterior se creaza frustrari. Din lipsa de ascultatori empatici...Din lipsa calitatii relationarii dintre cel ranit si cel care chipurile  "panseaza".



Multi se simt mai bine daca prin necazul celuilalt castiga ei statut. Desi in aparenta actioneaza ca prieteni, la baza nu este altceva decat dorinta propria de afirmare, placerea de a se simti puternici si "superiori" in fata unui om vulnerabil. Acest lucru nu numai ca nu reflecta slujire adevarata insa demasca o meschinarie de zile mari, de aceea nici in efect reciproc nu vine nimic inapoi. Asa ca nu va mai plangeti ca vai, pe cati ati ajutat voi si pe voi nu v-a ajutat nimeni...



Daca nu esti in stare sa empatizezi cu un om, daca in loc sa il ajuti... il invinovatesti, daca vrei prin dialogurile cu el sa ii demonstrezi ca stii tu mai bine ce si cum...atunci corect ar fi sa il lasi in pace. Nu are nevoie de tine fiindca nu ii aduci niciun bine. Esti prieten doar teoretic insa cand vine vorba de dovezi concrete, nu ai facut NIMIC maret pentru celalalt.



Iar tu care ai nevoie de intelegere, alinare, incurajare fiindca te afli intr-o situatie delicata...ai MARE grija cui te deschizi fiindca putini sunt aceia care iti vor binele cu adevarat si care iti merita increderea. In aceste conditii mai bine adreseaza-te unui terapeut bun sau unui leader spiritual de calitate caci risti sa iti expui sufletelul mult mai putin.


Sunday 28 September 2014

RESPECTUL DE SINE








Stai si te intrebi de ce atatia oameni care sunt buni sau, ma rog... nu sunt rai...duc o existenta trista, in timp ce persoanele dure si egoiste au o viata placuta (cel putin in aparenta). Am reflectat mult asupra acestui lucru si am ajuns la concluzia ca exista o linie foarte subtire intre altruism si lipsa de respect de sine.



A te sacrifica pentru ceilalti igonorandu-ti propriile nevoi este ceva des intalnit, in special printre femei. In unele cazuri este vorba de vina, alteori e vanitate (gesturi demonstrative), adesea sunt pure refulari, stima de sine scazuta sau efectiv...masochism. Iubire neconditionata? Posibil...Insa poti fi oare fericit distrugandu-te pentru un altul?



Cu o asemenea atitudine viata iti va scoate in fata numai profitori si abuzatori. Si tocmai acesta este mesajul: e cazul sa incepi sa faci ceea ce e mai bine pentru tine fara insa sa ii ranesti pe ceilalti. Acest lucru nu echivaleaza cu egoismul. Dar cum vrei ca ceilalti sa aiba incredere in tine daca intuitiv simt ca nu esti in stare sa iti acoperi propriile nevoi (emotionale, materiale, spirituale, etc...)?

Fericirea ta va fi o dovada suficienta pentru ei. Ea e o consecinta a faptului ca respecti legea firii . Insusi acest lucru este un ajutor caci el ii va energiza si le va reda speranta. Daca ceea ce emani este frustrare sau suferinta, se va receptiona automat faptul ca e loc pentru mai mult...si iti vei primi portia zilnica negresit.


Am identificat cateva modalitati de a arata respect fata de propria persoana. Va invit sa postati comentarii care sa le completeze:

1. Te-ai iertat pentru greselile din trecut, de aceea te-ai eliberat de gandurile obsesive legate de orice persoane care apartin acelei epoci. Daca nu, inseamna ca in casa in care locuiesti mai sunt si alti musafiri nepoftiti. Ei te deranjeaza si iti strica atmosfera, te indispun. Protejeaza-te!

2. Stii sa spui "nu" daca o situatie nu iti convine. Asta nu inseamna nepolitete ci demnitate. Nu lasa pe nimeni sa te puna intr-o lumina proasta sau intr-o situatie neplacuta, sa te incolteasca, sa te jigneasca, sa te oboseasca, sa iti iroseasca timpul sau sa iti taie aripile. Nu uita ca ai numai o viata...Fa loc in ea doar situatiilor favorabile caci cele nefavorabile si imprevizibile vin oricum...

3. Rasfata-te din cand in cand fara sa te simti vinovat. Nu pica cerul daca savurezi o ciocolata dar nu arati ca un manechin. Accepta-te si pretuieste-te. De asemenea, nu inseamna ca esti materialista daca iti faci hatarul o data pe an si iti cumperi o pereche de cizme traznet care te fac sa te simti minunat in pielea ta.

4. Inconjoara-te numai de oameni (comunitati) care au o vibratie buna. Acestea sunt persoanele pure, simple, autentice si sincere. Ele nu vor incerca nicio clipa direct sau indirect sa te faca sa te simti inferior. Daca vei avea un moment de depresie nu te vor face sa te simti vinovat pentru asta. Vor sti ce cuvinte sa iti spuna ca sa te imbarbateze. Nimic nu va suna fals. Si in general...sunt oameni mai putini rationali. Mai mult sentimentali. Pe restul incearca sa ii triezi chiar daca ei oficial poarta numele de familie, prieten, pastor, etc...






5. Spune-ti in continuu ca meriti iubire. Daca esti femeie, trebuie sa ai siguranta ca partenerul tau te trateaza ca pe o printesa (nu ma refer la aspectul material). El iti va fi un sprijin loial, te va proteja si te va sustine, te va incuraja, va fi afectuos si gentil. Daca esti barbat autentic, stii ca ceea ce ti se cuvine este o regina plina de gratie si gingasie, gospodina, fidela, modesta si saritoare. De ce sa te multumesti cu mai putin? Primul pas este sa concepi ca asa ceva exista. Daca poti, deja ai facut loc acelei persoane sa apara in viata ta.

6. Cultiva-ti talentele, oricare ar fi ele. Fie ca pictezi, fie ca gatesti, fie ca scrii un blog...Daca tii la tine atunci vei incerca sa te simti bine de cate ori vei avea ocazia. Si una din cele mai mari impliniri vine atunci cand dai lumii rezultatul aptitudinilor cu care ai fost inzestrat.

7. Renunta la vicii si dependente. Ele sunt cea mai mare dovada de lipsa de respect de sine. Stiu ca nu e usor insa daca vei continua sa te ranesti nu poti spera la fericire pe termen lung. Exista programe in 12 pasi. Incepe cu primul.

8. Pare o contradictie cu punctul anterior dar...accepta-ti imperfectiunile sau...pacatele. Daca te opui lor, vor reveni fara ezitare. Nu e acelasi lucru cu a le cultiva. Doar constientizeaza-le si incepe lucrul la tine insuti cu blandete. Stii ca exista un mic materialist in tine? Fa-i un capriciu din cand in cand. Stii ca exista un copil rasfatat in tine? Da-i un pic acadeaua. Acea mica vanitoasa vrea un pic de atentie? Rasfat-o o zi pe luna ca sa ii inchizi gura. Vei vedea ca incetul cu incetul toti acesti mici pacatosi vor disparea de la sine, fara sa ii gonesti cu forta fiindca te simti vinovat din cauza vreunei religii...

9. Fii convins (a) ca esti o persoana fabuloasa care merita ce e mai bun pe lumea asta. Sufletul tau e o raza de lumina. Chiar daca uneori experiementezi conuri de umbra, stii ca acea stralucire exista si ceilalti sunt fascinati de ea fiindca detii virtuti unice: bunatate, inteligenta, frumusete interioara. Toate acestea ies la suprafata atunci cand renunti la...orgoliu. Aceasta  este dovada suprema a respectului de sine.


Tuesday 23 September 2014

RAMAI




Nu exista zi in care sa nu apara in presa un caz de sinucidere. Din pacate, traim vremuri aspre in care se trage linia si... in urma Judecatii...unii raman iar altii se duc.


In anumite cazuri victima este compatimita cu sinceritate, insa in altele...este pusa la zid si luata in deradere.


Ce este in sufletul unui sinucigas? Cati dintre noi ne-am pus aceasta problema cu adevarat? Nu pot sa spun ca detin adevarul dar presupun ca cel care recurge la un astfel de gest se simte singur, izolat, neinteles si lipsit de speranta.


In aceste conditii, de multe ori am ridicat mainile la cer si am intrebat Divinitatea: De ce un om necajit trebuie sa ajunga in Iad la rand cu ucigasii, hotii, batausii, etc...? Daca durerea lui a fost atat de mare incat nu a mai putut sa o duca, pentru ce este anulat cu totul fara sa i se cuvina nici macar o inmormantare?


Aflat intr-un con de umbra, spiritul respectiv nu mai vede si nu mai aude. Se separa de lume si de viata. De iubire si de lumina. Nu mai intrezareste nicio perspectiva. Si este atacat din toate partile de fortele tenebrelor care pot uneori actiona chiar prin comentarii aparent inofensive insa rautacioase ale cunoscutilor.


Fiti buni cu toata lumea pe care o intalniti! Caci acea privire dura sau acele cuvinte reci pot fi picatura care umple paharul. Niciodata nu putem sti ce lupta interioara duce cineva si cat mai are pana sa o castige sau...sa o piarda.


Angajatori, ganditi-va la consecinte inainte de a concedia pe cineva. Iubiti si iubite, reflectati bine inainte de a spune "adio". Nu sustin ca anumite colaborari sau parteneriate trebuie continuate insa aveti grija de FELUL in care o faceti ca poate asta ii omoara pe ceilalti mai mult decat faptul in sine. Amintiti-va ca cel / cea din fata voastra e fiul sau fiica cuiva.


Nu le tin partea sinucigasilor. Dar multi dintre ei nu sunt lasi sau egoisti asa cum se crede. Pur si simplu nu isi dau seama de gravitatea acestei deciziei radicale. Inainte de a-i judeca, sa ne gandim ca poate chiar noi am contribuit la nefericitul eveniment indirect, in mii si mii de feluri, prin simplul fapt ca societatea in care traim este rezultatul la care noi toti impreuna am ajuns...

Tu, cel care citesti acest articol si esti pe punctul de a o comite...Te rog, trage aer in piept si asculta-ma: esti o capodopera dintr-un mare intreg iar viata ta este un dar. In acest moment nu vezi nimic bun in ea insa nu inseamna ca lucrurile vor ramane asa. Totul este in schimbare: dupa iarna, vine primavara. Dupa noapte, vin zorii zilei. Dupa ploaie, iese curcubeul. Asadar si in cazul tau o sa fie la fel.


Avem nevoie de tine caci ai fost inzestrat cu talente unice de catre Creator. Gandeste-te la toti cei pe care i-ai ajutat sau i-ai facut sa rada. La toti cei pe care i-ai incurajat sau sfatuit. La lucrurile minunate pe care le-ai realizat. Toate acestea au avut un impact pozitiv in lume si au adus bucurie. Acesta este scopul tau aici: nu sa ai un job, o masina, o casa, un partener...ci sa continui sa raspandesti bucurie in jur. Ori daca te sinucizi acum, o sa obtii exact rezultatul opus: multe lacrimi, durere, depresie, anxietate si toate acestea vor veni de la cei la care tii cel mai mult, cu toate ca ai impresia ca ei nu te inteleg... Lumea va fi asadar mai saraca si mai intunecata.

De trecut dincolo vom trece oricum cu totii la un moment dat. Deci nu are sens sa te grabesti. Te rog, ramai!

Sau macar inainte de a pleca, vizioneaza neaparat acest film:

http://www.youtube.com/watch?v=D7qMopSMbt4



Sunday 21 September 2014

INTUITIA




Creatorul nostru ne-a daruit doua minti, nu una singura...si cu toate acestea de multe ori nu o folosim pe niciuna dintre ele...:-)


Creierul este asadar impartit in doua: partea rationala si partea intuitiva. Prima emisfera e guvernata de intelect si se rezuma la calcul. Ea ne-a fost daruita ca sa supravietuim in lumea materiala. Cea de-a doua emisfera gazduieste intuitia, creativitatea, emotia, visele.


Asa cum spune si marele Einstein, darul sfant este mintea intuitiva. Cea rationala ar trebui sa i se supuna. Asadar viata noastra ar fi mult mai bogata daca ne-am asculta vocea interioara. Ea nu poate da gres. Ne vorbeste prin ceea ce se cheama PRIMA IMPRESIE. Instinctiv simtim de la bun inceput daca ceva e de bun augur sau nu. Daca o persoana ne e simpatica sau antipatica.


Intuitia este cea care ne ghideaza si ne protejeaza. Daca ii ramanem fideli...Din pacate faptul ca  folosim partea rationala prea mult...face ca aceasta nestemata sa fie ingropata. De aici si pericolele la care ne expunem.


Cum reusim insa sa ne ascutim intuitia...Exista exercitii pentru asta insa cel mai eficace este dezvoltarea ascultarii empatice. Cu cat ne detasam mai mult de noi insine in dialogul cu celalalt, cu atat incepem sa il observam si sa il simtim mai bine. Ajungem sa observam din priviri si din vorbe ceea ce el transmite cu adevarat.

Exersand acest lucru cu toata lumea cu care intram in contact incepem sa luam pulsul, sa simtim energia...Si uite asa, anticipam ceea ce e rau si ceea ce e bine inainte ca lucrurile sa prinda o forma.

Daca ramanem orbi in fata interlocutorului nostru, daca nu invatam sa il simtim...atunci viata ne va pune in situatii cu final neasteptat tocmai pentru ca intuitia nu a fost exersata si semnalele nu au fost ascultate.

De multe ori intuitia ne avertizeaza insa ratiunea vine si saboteaza tot. Ego-ul cu temerile si indoielile sale doreste sa preia conducerea. Cum facem insa diferenta dintre cele doua? E pur si simplu diferenta dintre un vis fabricat dintr-un amalgam de idei si unul care e menit sa fie o premonitie. Primul nu are nimic viu in el...Asadar da de gandit insa nu impresioneaza in mod deosebit. Deja cand cafeaua clocoteste in ceasca la micul dejun...am si uitat de el. Al doilea insa are o senzatie aparte care dainuieste peste zi...

La fel si cu lupta dintre intelect si intuitie; cand primul o incaleca pe cea de-a doua, in adancul inimii tu stii de fapt raspunsul...Trebuie doar sa te uiti.

Nu ignora cel mai pretios dar cu care ai fost inzestrat! Mai ales tu, femeie. Caci prin intuitie ai posibilitatea de a sorbi din cele mai luminoase inaltimi.




SINDROMUL "STOCKHOLM"








In primul rand, ii rog pe cei care cred ca prin articolele mele fac aluzie la persoana lor...sa se gandeasca pentru o clipa ca nu tot ce exista pe lumea aceasta are legatura cu ei. (valabil si pentru vorbitorii de limba engleza care folosesc google translate). Multumesc!


Sa trecem acum la subiect...Ei bine, printr-o simpla cautare pe google putem afla ca sindromul Stockholm se refera la victima care isi iubeste abuzatorul. De asemenea, tot acolo vom gasi si povestea care a generat aceasta denumire.


In contextul actual...cred ca suntem o natie de suedezi...Caci gasim tirani la tot pasul si...surprinzator, persoane care se complac in situatii lamentabile doar ca sa nu fie singure. Acesti oameni se plang tot timpul insa daca cineva ar veni sa elimine presiunea din viata lor, ele s-ar simti deodata goale...pentru ca nu sunt obisnuite cu linistea si pacea. Ceea ce le este familiar este controlul, ori tratamentul necumsecade sau stresul. Masochism curat...care nu poate fi complementar decat cu...sadismul. Caci doar asta poate atrage. Nu judec...doar explic fenomenul cauza-efect, caci la randul meu am trait astfel de situatii.


Desigur ca aici copilaria joaca un rol de baza caci omul se va indrepta in general catre situatii care ii sunt familiale. Mintea sa stie ca daca a supravietuit intr-un anumit context, atunci aceea este calea pe care trebuie sa o urmeze. De aici si raspunsul la intrebarea: " De ce X sau Y repeta aceeasi greaseala?" Fiindca este o lectie neasimilata sau asimilata numai partial...


Religia crestina pune cel mai mult accentul pe iertare. Indiferent ce ne fac persoanele din jurul nostru trebuie sa gasim puterea de a le ierta caci aceasta este singura cale de a nu ne incarca sufletul cu otrava care pana la urma noua insine nu ne prieste.


Ceea ce trebuie insa sa nu confundam este iertarea abuzatorului cu...adorarea lui. Prima este eliberatoare si e sanatoasa. A doua...retine si leaga...deci este bolnavicioasa.


Iertarea vine din inima si din maturitate.


Adorarea abuzatorului vine insa din...orgoliul. Ego-ul nu vrea sa sa se simta umilit si atunci creaza un scenariu in care apare empatia pentru abuzator. A nu se confunda dragostea cu tolerarea raului. Caci acolo unde nu exista respect de sine, nu putem vorbi nici de iubire de aproape.


Care ar fi solutia in astfel de situatii? Da, e bine sa iertam. Insa e vital sa ne detasam si sa ne recuperam demnitatea. Daca tii cu adevarat la persoana care te-a abuzat, ofera-i ajutorul neconditionat atunci cand ti-o cere, aceasta este si dovada ca ai iertat insa...ceea ce e mai mult de atat...sare de limita normalitatii, asadar si consecintele vor fi pe masura.


Atentie deci la minte, ego si orgoliu...Caci acesti dusmani vor croi in permanenta povesti  menite sa te induca in eroare...E datoria ta sa te protejezi.

A avea sentimente pentru cineva nu inseamna ca trebuie sa si fim cu acea persoana. Nimeni nu se schimba de dragul cuiva. In plus, multi oameni TREBUIE  sa ramana singuri ca sa poata fi ajutati cu adevarat.
 

Iubirea adevarata inseamna a pune binele celuilalt deasupra nevoilor noastre. Nu il ajutam pe celalalt daca ii incurajam si alimentam defectele. Sa nu confundam propriile slabiciuni cu imboldurile nobile si altruiste...