CUMPATAREA

Am vorbit in articolul precedent despre empatie ceea ce echivaleaza cu intelegerea nevoilor celorlalti. Asadar din start acest lucru presupune a iesi din propria cochilie si a incerca sa il simtim pe cel din fata noastra, sa nu il judecam, sa ne punem in locul sau si sa il ajutam daca ne-o cere. Unii oameni procedeaza in acest fel doar cu copiii lor, de altfel ei sunt un bun exercitiu pentru a deveni empatici. Altii vin deja inzestrati in aceasta lume cu virtutea respectiva. Empatia este o calitate pentru care se poate opta si care poate fi invatata. Multi decid sa o imbratiseze dupa nenumarate experiente dureroase care vin drept consecinta a LIPSEI de empatie.


Ce are insa empatia cu...moderatia sau cumpatarea? Ei bine, ele sunt sunt direct legate, de altfel una decurge din cealalta. In momentul in care exista un dezechilibru pe un anumit plan in viata cuiva, de exemplu inclinatia catre noi achizitii (shopping therapy sau sindromul Madame Bovary), atunci este clar ca focusul sau este asupra propriei persoane deci pasiunea cu pricina impiedica spiritul sa devina altruist, prin urmare...empatic cu ceilalti. Ego-ul ramane pe primul loc si atunci din start nu se mai poate vorbi despre dedicare in afara lui.



Poate cineva va veni sa imi spuna cum ca e posibil sa ai viciul cumparaturlor si sa fii in acelasi timp implicat in actiuni caritabile. Veti remarca insa ca rareori o persoana prinsa in mirajul achizitiilor pentru propriile interese mai are timp sa se gandeasca la prioritatile celorlalti. Sau daca o va face, atitudinea interioara va fi probabil una inclinata catre autoelogiere, nicidecum vreun gest pur si dezinteresat.


La fel se intampla si cu abuzurile si dependentele de orice tip. Cei care consuma o buna parte din energia lor pentru un anumit viciu, nu vor mai avea spatiu si de problemele altora deci prin natura lor sunt egoisti, uneori fara sa o stie sau fara sa o faca cu intentie.

Prin cumpatare insa aratam empatie fata de noi insine si in acest fel ne dozam resursele si pentru ceilalti. Totul in viata este un schimb. Acolo unde investim cele mai multe ganduri se va forma focarul vietii noastre. Deci daca preocuparea principala este umplerea stomacului cu cele mai alese delicatese atunci toate actiunile noastre vor duce in acea directie. Insa si consecintele vor fi pe masura...


Calea de mijloc este aliatul nostru numarul 1. Ea nu presupune renuntare caci stim cu totii ca nu putem afirma ca iubim o alta persoana atata timp cat nu dovedim ca ne respectam pe noi insine. Dar a sti unde sa ne oprim inainte de un dezastru este cel mai intelept lucru pe care il putem face. Odata ce apucam o cale gresita, cu greu ne mai putem intoarce la normalitate si simplitate. Ori...aici este cheia catre fericire.


Si totusi...calea de intoarcere este tocmai iubirea...pentru noi insine si pentru ceilalti. Aceasta trebuie sa fie motivatia in ceea ce priveste cumpatarea. A lasa un pic de la noi implica a face loc si pentru ceilalti. Caci a da inseamna pana la urma a primi dar fara a o face cu un calcul anume.


Cumpatarea inseamna armonie. Ea presupune un gramaj echilibrat de vibratii care trebuie sa se distribuie in mod egal in toate aspectele din viata cuiva.

Cumpatarea inseamna SANATATE.