LIBERTATEA

Multi confunda libertatea cu...libertinajul. Libertatea este cel mai de pret dar al omului caci nimic nu este mai natural ca aceasta. Daca ea a fost oferita animalelor care sunt libere sa se miste in natura, atunci cu atat mai mult oamenii ar trebui sa fie constienti  si sa creada in ea ca intr-un drept care li se cuvine si pentru care nu trebuie sa se simta vinovati.



Insa ce este libertatea? A iesi seara de seara la distractii? Ok, poate fi una dintre variante insa explicatia e mult mai profunda de atat. Libertatea inseamna a-ti trai viata exprimandu-ti adevarata identitate interioara si asigurandu-te ca exista un echilibru intre planul mental, cel emotional si cel spiritual.



Insa cati dintre noi se nasc cu acest drept? Din pacate, cei mai multi trebuie sa luptam pentru a obtine independenta. Crestem in familii care ne subjuga efectiv sufletele, ne lasa traume adanci si in cele mai rele cazuri suntem agresati si fizic. Dezvoltam o stima de sine scazuta, dupa care experimentam numai esecuri. Si totusi, vine o vreme cand putem alege intre a privi in trecut si a-l lasa pe acesta sa ne dicteze viata sau...a lasa totul in urma si a construi un viitor fericit. Atunci apare DECIZIA. Corpul si mintea s-au dezvoltat suficient iar presiunea din exterior nu poate fi decat un imbold si o atentionare ca e timpul sa iti iei zborul din cuib si sa cuceresti orizonturi nebanuite. Esti liber sa iti croiesti destinul asa cum ai visat. Multi insa nu indraznesc sa spere fiindca se gandesc ca nu au bani. Insa NIMIC nu este imposibil. Daca crezi cu adevarat in visele tale, atunci viata iti va scoate in cale exact oamenii de care ai nevoie. Repet: daca crezi cu adevarat in visele tale, viata iti va scoate in cale exact oamenii de care ai nevoie.



In plan personal, libertatea inseamna a putea fi tu insuti / insati alaturi de persoana sau persoanele cu care interactionezi regulat. Fie ca e vorba de familie, prieteni, iubiti...dai dovada de caracter daca nu permiti nimanui sa iti taie aripile, sa te jigneasca sau sa te minimalizeze. Esti un om liber doar atunci cand ai decis ca meriti sa fii tratat cu respect si iubire. Te temi insa sa renunti la anumite legaturi din teama de singuratate sau fiindca ai putea suferi pierderi de alt gen (materiale, de exemplu). Ei bine, am vesti extraordinare: viata ii ajuta mereu pe cei curajosi si demni. Poate acum crezi ca fara acea persoana existenta ta nu ar avea rost insa daca vrei sa fii fericit (a) cu adevarat si sa nu mai traiesti in minciuna, vei vedea totul ca pe o "PIERDERE" NECESARA.



A nu se confunda libertatea cu egoismul. De fapt...este imposibil...Caci cei cu adevarat liberi in spirit sunt atat de recunoscatori incat primul impuls care le vine este acela de a-i ajuta pe ceilalti, de a impartasi cu ei bunuri sau cunostiinte, de a trai in pur altruism. Asadar, acum ca nicio frustrare nu mai exista...ei nu vor stii cum sa isi arate recunostiinta!

CHEIA SUCCESULUI

Pentru a avea succes trebuie mai intai de toate sa ne clarificam ce inseamna el cu adevarat. Nu sa ii gasim o definitie anume ci sa intelegem ce forma are acesta pentru fiecare dintre noi. Prin urmare trebuie sa ne dam seama ce vrem. Insa cum putem realiza lucrul respectiv? Ei bine...gandindu-ne la ce anume ne face fericiti. Iar fericirea inseamna libertatea de a fi noi insine. A ne trai viata exprimand ceea ce suntem si ceea ce credem cu adevarat. Nu ceea ce ne impune societatea sau familia.




Da, pare simplu de spus. Insa la prima vedere e imposibil. Trebuie sa facem o meserie pe care nu o agream cu adevarat doar ca sa ne putem permite plata facturilor. Trebuie sa ramanem intr-o relatie subreda pentru "confortul" material sau spre "binele" copiilor. Trebuie sa locuim undeva fiindca ne e frica sa ne mutam in alta parte.




Zona de confort este delimitarea deliberata sau nu a propriilor frici. In majoritatea cazurilor se iese din ea numai cand se ajunge la disperare. Acela este momentul in care realizam ca a ramane este de fapt mai periculos decat a pleca. Si atunci ne avantam catre altceva iar intuitiv simtim ca ceea ce urmeaza o sa fie bine. Ne asumam riscul ca sa ne salvam. Caci nu concepem ca ceva ar putea fi mai rau decat situatia actuala. Si exact aceasta deschidere catre optiuni aduce solutia miraculoasa.



Unii o numesc legea atractiei, altii "noroc" dar de fapt este un proces natural in care o etapa se incheie si incepe alta. Insa acest lucru nu se poate realiza fara propriul acord. El presupune o renuntare la ceva sau cineva care nu ne mai defineste. Deci chiar daca nu stim clar ce vrem, macar ne-am lamurit ce NU vrem. Asa ca in etapa urmatoare apare o idee vaga ce contureaza un concept a ceea ce ne dorim in mare. Cel mai probabil ceea ce ne dorim cu adevarat este opusul a ceea ce NU vrem. Mesajul s-a transmis deja in Univers. Poate ca cel mai greu lucru acum este asteptarea insa ea nu trebuie sa fie pasiva. Putem accepta situatia in care inca suntem (daca o respingem...va persista) si in acelasi timp putem pastra INCREDEREA ca rezultatul e pe drum.




Solutia salvatoare va depasi orice imaginatie. Ea o sa fie mult PESTE asteptarile tale. Iti va veni sa tipi de bucurie si chiar vei avea impresia ca nu meriti asa o binecuvantare. In sfarsit vei avea libertatea de a trai asa cum intotdeauna ai dorit.


Ai experimentat o asemenea situatie? Daca da, lasa un comentariu pentru ca si altii sa fie inspirati de magia cu care viata intotdeauna ne mentine pe val! :-)

PRIETENIA

Prietenul la nevoie se cunoaste...Din pacate multi asociaza "nevoia" cu ceva material si se considera prieteni buni daca de exemplu ii fac un cadou ceiluilalt sau ii imprumuta bani. Insa NEVOIA poate fi psihologica, emotionala, spirituala, etc...Si atunci prietenia capata o alta dimensiune, de o natura mult mai intima, bazata pe conexiune interioara. Intelegerea si compasiunea sunt asadar ingrediente nelipsite daca ne consideram cu adevarat prietenul cuiva. E vorba de iubire neconditionata, total dezinteresata unde binele celuilalt se plaseaza deasupra noastra.



De multe ori asa-zisii prieteni ne ofera doze de venin fara sa isi dea seama. Atunci cand cerem un sfat, in loc sa primim un raspuns obiectiv menit sa ne directioneze pe calea cea buna si sa ne aduca pace interioara ori incurajare, avem adesea de a face cu un transfer de anxietate. Adica fricile celui in cauza ne sunt transmise noua, prin urmare el activeaza ca un canal nefast iar rezultatul este o senzatie neplacuta ce ne insoteste pentru multa vreme, cand de fapt cautam exact opusul: efectul unui balsam.



Cel care primeste sfatul, daca inconstient nu percepe o conlucrare PENTRU binele sau si nu IMPOTRIVA sa, daca cuvintele pe care le aude sunt un atac subtil ori vreo critica, daca sfatuitorul e genul caruia ii place sa se auda vorbind sau care se simte bine atunci cand are dreptate...atunci ajutorul isi pierde din puritate si e perceput ca o ofensa. De aceea cel care il primeste va reactiona in defensiva si va face exact pe dos. Daca nu poti sa te transpui cu adevarat in locul celui pe care se presupune ca vrei sa il ajuti si daca totul e o etalare a cunostiintelor tale si a propriilor orgolii, atunci mai bine foloseste psihologia inversata caci doar ea va aduce efectul scontat.



Cand cineva marturiseste o durere e bine sa incercam sa ne detasam total de ego-ul nostru, sa nu asociem relatarea respectiva cu ceva care ne priveste. Doar asa putem asista eficient, putem fi PREZENTI. Se subintelege deci ca o replica de bun augur nu va incepe cu "eu". Altfel...e ca si cum am fi orbi in fata celuilalt, respectiv in fata suferintei lui.


Daca esti prieten adevarat il vei lasa pe celalalt sa se lamenteze fara sa il acuzi ca te incarca negativ. Pana si Biblia mentioneaza importanta vaitatului: in Cartea lui Iov. Nu e nimic rau in a striga dupa ajutor. Acest lucru arata doar dorinta de a fi salvat. A recunoaste o suferinta si a vorbi despre ea este un lucru taxat de catre societatea noastra care se axeaza pe a-l judeca pe celalalt in loc de a-l intelege. De aceea atata durere ramane reprimata si neexprimata iar ulterior se creaza frustrari. Din lipsa de ascultatori empatici...Din lipsa calitatii relationarii dintre cel ranit si cel care chipurile  "panseaza".



Multi se simt mai bine daca prin necazul celuilalt castiga ei statut. Desi in aparenta actioneaza ca prieteni, la baza nu este altceva decat dorinta propria de afirmare, placerea de a se simti puternici si "superiori" in fata unui om vulnerabil. Acest lucru nu numai ca nu reflecta slujire adevarata insa demasca o meschinarie de zile mari, de aceea nici in efect reciproc nu vine nimic inapoi. Asa ca nu va mai plangeti ca vai, pe cati ati ajutat voi si pe voi nu v-a ajutat nimeni...



Daca nu esti in stare sa empatizezi cu un om, daca in loc sa il ajuti... il invinovatesti, daca vrei prin dialogurile cu el sa ii demonstrezi ca stii tu mai bine ce si cum...atunci corect ar fi sa il lasi in pace. Nu are nevoie de tine fiindca nu ii aduci niciun bine. Esti prieten doar teoretic insa cand vine vorba de dovezi concrete, nu ai facut NIMIC maret pentru celalalt.



Iar tu care ai nevoie de intelegere, alinare, incurajare fiindca te afli intr-o situatie delicata...ai MARE grija cui te deschizi fiindca putini sunt aceia care iti vor binele cu adevarat si care iti merita increderea. In aceste conditii mai bine adreseaza-te unui terapeut bun sau unui leader spiritual de calitate caci risti sa iti expui sufletelul mult mai putin.