RESPECTUL DE SINE

Stai si te intrebi de ce atatia oameni care sunt buni sau, ma rog... nu sunt rai...duc o existenta trista, in timp ce persoanele dure si egoiste au o viata placuta (cel putin in aparenta). Am reflectat mult asupra acestui lucru si am ajuns la concluzia ca exista o linie foarte subtire intre altruism si lipsa de respect de sine.



A te sacrifica pentru ceilalti igonorandu-ti propriile nevoi este ceva des intalnit, in special printre femei. In unele cazuri este vorba de vina, alteori e vanitate (gesturi demonstrative), adesea sunt pure refulari, stima de sine scazuta sau efectiv...masochism. Iubire neconditionata? Posibil...Insa poti fi oare fericit distrugandu-te pentru un altul?



Cu o asemenea atitudine viata iti va scoate in fata numai profitori si abuzatori. Si tocmai acesta este mesajul: e cazul sa incepi sa faci ceea ce e mai bine pentru tine fara insa sa ii ranesti pe ceilalti. Acest lucru nu echivaleaza cu egoismul. Dar cum vrei ca ceilalti sa aiba incredere in tine daca intuitiv simt ca nu esti in stare sa iti acoperi propriile nevoi (emotionale, materiale, spirituale, etc...)?

Fericirea ta va fi o dovada suficienta pentru ei. Ea e o consecinta a faptului ca respecti legea firii . Insusi acest lucru este un ajutor caci el ii va energiza si le va reda speranta. Daca ceea ce emani este frustrare sau suferinta, se va receptiona automat faptul ca e loc pentru mai mult...si iti vei primi portia zilnica negresit.


Am identificat cateva modalitati de a arata respect fata de propria persoana. Va invit sa postati comentarii care sa le completeze:

1. Te-ai iertat pentru greselile din trecut, de aceea te-ai eliberat de gandurile obsesive legate de orice persoane care apartin acelei epoci. Daca nu, inseamna ca in casa in care locuiesti mai sunt si alti musafiri nepoftiti. Ei te deranjeaza si iti strica atmosfera, te indispun. Protejeaza-te!

2. Stii sa spui "nu" daca o situatie nu iti convine. Asta nu inseamna nepolitete ci demnitate. Nu lasa pe nimeni sa te puna intr-o lumina proasta sau intr-o situatie neplacuta, sa te incolteasca, sa te jigneasca, sa te oboseasca, sa iti iroseasca timpul sau sa iti taie aripile. Nu uita ca ai numai o viata...Fa loc in ea doar situatiilor favorabile caci cele nefavorabile si imprevizibile vin oricum...

3. Rasfata-te din cand in cand fara sa te simti vinovat. Nu pica cerul daca savurezi o ciocolata dar nu arati ca un manechin. Accepta-te si pretuieste-te. De asemenea, nu inseamna ca esti materialista daca iti faci hatarul o data pe an si iti cumperi o pereche de cizme traznet care te fac sa te simti minunat in pielea ta.

4. Inconjoara-te numai de oameni (comunitati) care au o vibratie buna. Acestea sunt persoanele pure, simple, autentice si sincere. Ele nu vor incerca nicio clipa direct sau indirect sa te faca sa te simti inferior. Daca vei avea un moment de depresie nu te vor face sa te simti vinovat pentru asta. Vor sti ce cuvinte sa iti spuna ca sa te imbarbateze. Nimic nu va suna fals. Si in general...sunt oameni mai putini rationali. Mai mult sentimentali. Pe restul incearca sa ii triezi chiar daca ei oficial poarta numele de familie, prieten, pastor, etc...

5. Spune-ti in continuu ca meriti iubire. Daca esti femeie, trebuie sa ai siguranta ca partenerul tau te trateaza ca pe o printesa (nu ma refer la aspectul material). El iti va fi un sprijin loial, te va proteja si te va sustine, te va incuraja, va fi afectuos si gentil. Daca esti barbat autentic, stii ca ceea ce ti se cuvine este o regina plina de gratie si gingasie, gospodina, fidela, modesta si saritoare. De ce sa te multumesti cu mai putin? Primul pas este sa concepi ca asa ceva exista. Daca poti, deja ai facut loc acelei persoane sa apara in viata ta.

6. Cultiva-ti talentele, oricare ar fi ele. Fie ca pictezi, fie ca gatesti, fie ca scrii un blog...Daca tii la tine atunci vei incerca sa te simti bine de cate ori vei avea ocazia. Si una din cele mai mari impliniri vine atunci cand dai lumii rezultatul aptitudinilor cu care ai fost inzestrat.

7. Renunta la vicii si dependente. Ele sunt cea mai mare dovada de lipsa de respect de sine. Stiu ca nu e usor insa daca vei continua sa te ranesti nu poti spera la fericire pe termen lung. Exista programe in 12 pasi. Incepe cu primul.

8. Pare o contradictie cu punctul anterior dar...accepta-ti imperfectiunile sau...pacatele. Daca te opui lor, vor reveni fara ezitare. Nu e acelasi lucru cu a le cultiva. Doar constientizeaza-le si incepe lucrul la tine insuti cu blandete. Stii ca exista un mic materialist in tine? Fa-i un capriciu din cand in cand. Stii ca exista un copil rasfatat in tine? Da-i un pic acadeaua. Acea mica vanitoasa vrea un pic de atentie? Rasfat-o o zi pe luna ca sa ii inchizi gura. Vei vedea ca incetul cu incetul toti acesti mici pacatosi vor disparea de la sine, fara sa ii gonesti cu forta fiindca te simti vinovat din cauza vreunei religii...

9. Fii convins (a) ca esti o persoana fabuloasa care merita ce e mai bun pe lumea asta. Sufletul tau e o raza de lumina. Chiar daca uneori experiementezi conuri de umbra, stii ca acea stralucire exista si ceilalti sunt fascinati de ea fiindca detii virtuti unice: bunatate, inteligenta, frumusete interioara. Toate acestea ies la suprafata atunci cand renunti la...orgoliu. Aceasta  este dovada suprema a respectului de sine.

RAMAI

Nu exista zi in care sa nu apara in presa un caz de sinucidere. Din pacate, traim vremuri aspre in care se trage linia si... in urma Judecatii...unii raman iar altii se duc.


In anumite cazuri victima este compatimita cu sinceritate, insa in altele...este pusa la zid si luata in deradere.


Ce este in sufletul unui sinucigas? Cati dintre noi ne-am pus aceasta problema cu adevarat? Nu pot sa spun ca detin adevarul dar presupun ca cel care recurge la un astfel de gest se simte singur, izolat, neinteles si lipsit de speranta.


In aceste conditii, de multe ori am ridicat mainile la cer si am intrebat Divinitatea: De ce un om necajit trebuie sa ajunga in Iad la rand cu ucigasii, hotii, batausii, etc...? Daca durerea lui a fost atat de mare incat nu a mai putut sa o duca, pentru ce este anulat cu totul fara sa i se cuvina nici macar o inmormantare?


Aflat intr-un con de umbra, spiritul respectiv nu mai vede si nu mai aude. Se separa de lume si de viata. De iubire si de lumina. Nu mai intrezareste nicio perspectiva. Si este atacat din toate partile de fortele tenebrelor care pot uneori actiona chiar prin comentarii aparent inofensive insa rautacioase ale cunoscutilor.


Fiti buni cu toata lumea pe care o intalniti! Caci acea privire dura sau acele cuvinte reci pot fi picatura care umple paharul. Niciodata nu putem sti ce lupta interioara duce cineva si cat mai are pana sa o castige sau...sa o piarda.


Angajatori, ganditi-va la consecinte inainte de a concedia pe cineva. Iubiti si iubite, reflectati bine inainte de a spune "adio". Nu sustin ca anumite colaborari sau parteneriate trebuie continuate insa aveti grija de FELUL in care o faceti ca poate asta ii omoara pe ceilalti mai mult decat faptul in sine. Amintiti-va ca cel / cea din fata voastra e fiul sau fiica cuiva.


Nu le tin partea sinucigasilor. Dar multi dintre ei nu sunt lasi sau egoisti asa cum se crede. Pur si simplu nu isi dau seama de gravitatea acestei deciziei radicale. Inainte de a-i judeca, sa ne gandim ca poate chiar noi am contribuit la nefericitul eveniment indirect, in mii si mii de feluri, prin simplul fapt ca societatea in care traim este rezultatul la care noi toti impreuna am ajuns...

Tu, cel care citesti acest articol si esti pe punctul de a o comite...Te rog, trage aer in piept si asculta-ma: esti o capodopera dintr-un mare intreg iar viata ta este un dar. In acest moment nu vezi nimic bun in ea insa nu inseamna ca lucrurile vor ramane asa. Totul este in schimbare: dupa iarna, vine primavara. Dupa noapte, vin zorii zilei. Dupa ploaie, iese curcubeul. Asadar si in cazul tau o sa fie la fel.


Avem nevoie de tine caci ai fost inzestrat cu talente unice de catre Creator. Gandeste-te la toti cei pe care i-ai ajutat sau i-ai facut sa rada. La toti cei pe care i-ai incurajat sau sfatuit. La lucrurile minunate pe care le-ai realizat. Toate acestea au avut un impact pozitiv in lume si au adus bucurie. Acesta este scopul tau aici: nu sa ai un job, o masina, o casa, un partener...ci sa continui sa raspandesti bucurie in jur. Ori daca te sinucizi acum, o sa obtii exact rezultatul opus: multe lacrimi, durere, depresie, anxietate si toate acestea vor veni de la cei la care tii cel mai mult, cu toate ca ai impresia ca ei nu te inteleg... Lumea va fi asadar mai saraca si mai intunecata.

De trecut dincolo vom trece oricum cu totii la un moment dat. Deci nu are sens sa te grabesti. Te rog, ramai!

Sau macar inainte de a pleca, vizioneaza neaparat acest film:

http://www.youtube.com/watch?v=D7qMopSMbt4

INTUITIA

Creatorul nostru ne-a daruit doua minti, nu una singura...si cu toate acestea de multe ori nu o folosim pe niciuna dintre ele...:-)


Creierul este asadar impartit in doua: partea rationala si partea intuitiva. Prima emisfera e guvernata de intelect si se rezuma la calcul. Ea ne-a fost daruita ca sa supravietuim in lumea materiala. Cea de-a doua emisfera gazduieste intuitia, creativitatea, emotia, visele.


Asa cum spune si marele Einstein, darul sfant este mintea intuitiva. Cea rationala ar trebui sa i se supuna. Asadar viata noastra ar fi mult mai bogata daca ne-am asculta vocea interioara. Ea nu poate da gres. Ne vorbeste prin ceea ce se cheama PRIMA IMPRESIE. Instinctiv simtim de la bun inceput daca ceva e de bun augur sau nu. Daca o persoana ne e simpatica sau antipatica.


Intuitia este cea care ne ghideaza si ne protejeaza. Daca ii ramanem fideli...Din pacate faptul ca  folosim partea rationala prea mult...face ca aceasta nestemata sa fie ingropata. De aici si pericolele la care ne expunem.


Cum reusim insa sa ne ascutim intuitia...Exista exercitii pentru asta insa cel mai eficace este dezvoltarea ascultarii empatice. Cu cat ne detasam mai mult de noi insine in dialogul cu celalalt, cu atat incepem sa il observam si sa il simtim mai bine. Ajungem sa observam din priviri si din vorbe ceea ce el transmite cu adevarat.

Exersand acest lucru cu toata lumea cu care intram in contact incepem sa luam pulsul, sa simtim energia...Si uite asa, anticipam ceea ce e rau si ceea ce e bine inainte ca lucrurile sa prinda o forma.

Daca ramanem orbi in fata interlocutorului nostru, daca nu invatam sa il simtim...atunci viata ne va pune in situatii cu final neasteptat tocmai pentru ca intuitia nu a fost exersata si semnalele nu au fost ascultate.

De multe ori intuitia ne avertizeaza insa ratiunea vine si saboteaza tot. Ego-ul cu temerile si indoielile sale doreste sa preia conducerea. Cum facem insa diferenta dintre cele doua? E pur si simplu diferenta dintre un vis fabricat dintr-un amalgam de idei si unul care e menit sa fie o premonitie. Primul nu are nimic viu in el...Asadar da de gandit insa nu impresioneaza in mod deosebit. Deja cand cafeaua clocoteste in ceasca la micul dejun...am si uitat de el. Al doilea insa are o senzatie aparte care dainuieste peste zi...

La fel si cu lupta dintre intelect si intuitie; cand primul o incaleca pe cea de-a doua, in adancul inimii tu stii de fapt raspunsul...Trebuie doar sa te uiti.

Nu ignora cel mai pretios dar cu care ai fost inzestrat! Mai ales tu, femeie. Caci prin intuitie ai posibilitatea de a sorbi din cele mai luminoase inaltimi.

SINDROMUL "STOCKHOLM"

In primul rand, ii rog pe cei care cred ca prin articolele mele fac aluzie la persoana lor...sa se gandeasca pentru o clipa ca nu tot ce exista pe lumea aceasta are legatura cu ei. (valabil si pentru vorbitorii de limba engleza care folosesc google translate). Multumesc!


Sa trecem acum la subiect...Ei bine, printr-o simpla cautare pe google putem afla ca sindromul Stockholm se refera la victima care isi iubeste abuzatorul. De asemenea, tot acolo vom gasi si povestea care a generat aceasta denumire.


In contextul actual...cred ca suntem o natie de suedezi...Caci gasim tirani la tot pasul si...surprinzator, persoane care se complac in situatii lamentabile doar ca sa nu fie singure. Acesti oameni se plang tot timpul insa daca cineva ar veni sa elimine presiunea din viata lor, ele s-ar simti deodata goale...pentru ca nu sunt obisnuite cu linistea si pacea. Ceea ce le este familiar este controlul, ori tratamentul necumsecade sau stresul. Masochism curat...care nu poate fi complementar decat cu...sadismul. Caci doar asta poate atrage. Nu judec...doar explic fenomenul cauza-efect, caci la randul meu am trait astfel de situatii.


Desigur ca aici copilaria joaca un rol de baza caci omul se va indrepta in general catre situatii care ii sunt familiale. Mintea sa stie ca daca a supravietuit intr-un anumit context, atunci aceea este calea pe care trebuie sa o urmeze. De aici si raspunsul la intrebarea: " De ce X sau Y repeta aceeasi greaseala?" Fiindca este o lectie neasimilata sau asimilata numai partial...


Religia crestina pune cel mai mult accentul pe iertare. Indiferent ce ne fac persoanele din jurul nostru trebuie sa gasim puterea de a le ierta caci aceasta este singura cale de a nu ne incarca sufletul cu otrava care pana la urma noua insine nu ne prieste.


Ceea ce trebuie insa sa nu confundam este iertarea abuzatorului cu...adorarea lui. Prima este eliberatoare si e sanatoasa. A doua...retine si leaga...deci este bolnavicioasa.


Iertarea vine din inima si din maturitate.


Adorarea abuzatorului vine insa din...orgoliul. Ego-ul nu vrea sa sa se simta umilit si atunci creaza un scenariu in care apare empatia pentru abuzator. A nu se confunda dragostea cu tolerarea raului. Caci acolo unde nu exista respect de sine, nu putem vorbi nici de iubire de aproape.


Care ar fi solutia in astfel de situatii? Da, e bine sa iertam. Insa e vital sa ne detasam si sa ne recuperam demnitatea. Daca tii cu adevarat la persoana care te-a abuzat, ofera-i ajutorul neconditionat atunci cand ti-o cere, aceasta este si dovada ca ai iertat insa...ceea ce e mai mult de atat...sare de limita normalitatii, asadar si consecintele vor fi pe masura.


Atentie deci la minte, ego si orgoliu...Caci acesti dusmani vor croi in permanenta povesti  menite sa te induca in eroare...E datoria ta sa te protejezi.

A avea sentimente pentru cineva nu inseamna ca trebuie sa si fim cu acea persoana. Nimeni nu se schimba de dragul cuiva. In plus, multi oameni TREBUIE  sa ramana singuri ca sa poata fi ajutati cu adevarat.
 

Iubirea adevarata inseamna a pune binele celuilalt deasupra nevoilor noastre. Nu il ajutam pe celalalt daca ii incurajam si alimentam defectele. Sa nu confundam propriile slabiciuni cu imboldurile nobile si altruiste... 

SINDROMUL Schadenfreude

Am sa spun acum un lucru dureros dar la fel de adevarat. Si am sa incep cu o intrebare: ti-ai pus vreodata problema ca motivul din care esti nefericit si deprimat poate fi maracinisul din jurul capului tau? Nu, o clipa, nu am innebunit, stai sa iti spun la ce ma refer: acel maracinis este amalgamul de informatii pe care le inghiti zilnic. Si stii de unde vine acesta? De la cei cu care petreci cel mai mult timp vorbind. Ei iti baga in cap propriile lor idei, se joaca indirect cu slabiciunile tale, iti gadila sau iti intarata orgoliul, te revolta, te minimalizeaza, te sufoca. Dar totul e mult prea subtil. Si culmea este ca ei se numesc familie. Sau cei mai buni prieteni.


Sa ma ierte cei pe care viata i-a binecuvantat cu legaturi infloritoare. Nu la ei ma refer. Dar haideti sa fim sinceri: cate legaturi sunt sanatoase si bazate pe un altruism pur?


Cel mai rau este ca multi dintre ei nici nu isi dau seama cat de mult rau ne fac prin comentariile lor, cat de tare ne influenteaza cuvintele lor, cat de des se folosesc de noi ca se simta superiori.


Exista acea legatura periculoasa intre narcisist si victima sa cand primul se agatza de orice ocazie ca sa isi demonstreze abilitatile...prin celalalt. Ba isi atribuie merite in reusite la care nu a contribuit decat in imaginatia sa, ba ii place sa se auda vorbind dar nu stie sa asculte si te intrerupe mereu, ba vrea sa il aprobi in permanenta cand ii denigreaza pe ceilalti.


Si uite asa...ai fost prins in plasa egosimului sau. Esti intr-o continua daruire insa cand se pune problema sa ai nevoie de ceva...nu te vei alege nici macar cu o invitatie la o vafa. Ceva din tine iti spune ca undeva treaba scartaie insa ai rabdare si inghiti caci te gandesti ca nimeni nu e perfect si...nici nu vrei sa ramai singur cuc.

Dar hai sa-ti dau o veste mare: singuratea inseamna uneori libertate. Nu numai ca nu mai ai de a face cu universul acela incalcit si obscur care aproape ca te-a terminat insa nu mai ai nimic de dovedit nimanui. Si in sfarsit incepi sa te simti bine in pielea ta. In sfarsit ai dreptul sa visezi fara ca cineva sa iti taie aripile. In sfarsit poti fi tu insuti fara ca cineva sa te invinuiasca si sa te taxeze. In sfarsit viata pare frumoasa.


Da, este trist cand exact cel pe care il credeai cel mai aproape se bucura tacit de infrangerile tale doar ca sa isi dovedeasca lui insusi ca nu e nimic in neregula cu el. Caci daca s-ar putea bucura din toata inima pentru reusitele tale, atunci probabil ca si lui i-ar merge mult mai bine.


Cum s-a ajuns la situatia in care aceasta persoana sa fie cea mai importanta din viata ta si sa tii la ea? Poate pentru ca ea reflecta o buna parte din tine.  Cand insa realizezi ca vrei sa fii mai mult decat esti, cand se trezeste ceva cu adevarat nobil in tine...atunci incepe si separarea. Initial vrei ca si celalalt sa te urmeze caci esti atasat de el. Si ii spui de noile tale descoperiri sufletesti. Insa el se incapataneaza sa ramana in vechi. Si atunci trebuie sa te desprinzi caci daca nu, te retine in abis.


El nu poate intelege ce se intampla, crede ca ai innebunit. Iar tu incepi sa te crezi vinovat. In primele zile chiar iti lipseste. Dar pe urma incepi sa te simti din ce in ce mai bine, caci nu mai exista nici un fel de presiune. Brusc apar personaje noi in viata ta, brusc se intampla evenimente favorabile deci...oficial iti merge bine. Si tocmai aceasta este dovada ca ai procedat corect atunci cand ai pus capat acelei legaturi toxice. Ai facut loc in viata ta pentru ceea ce ti se cuvine cu adevarat. Fara insa a anula importanta episodului trecut.


In timp, legatura respectiva paleste si mai raman numai niste amintiri vagi. Din fericire persista cele bune.

Cu cat avansam, cu cat ne maturizam...filtrele devin din ce in ce mai stramte. Si cand realizam ca nu mai avem ce lua de la ceilalti, incepem in sfarsit sa daruim...