„Incearca sa mergi un
kilometru in pantofii cuiva inainte sa il critici“.
Spune-mi, de cate ori cand
ti-am vorbit, mi-ai simtit realmente durerea, fara sa ma judeci? De cate ori te-ai uitat in ochii
mei in adevaratul sens al cuvantului? Cand ai incercat sa vezi ca in privirea
incruntata si atitudinea defensiva era de fapt un strigat disperat al unui
suflet ranit? Cand ti-am cerut un sfat mi-ai dat unul din acele
raspunsuri „inteligente“ fiindca iti place sa te auzi vorbind ca sa iti
etalezi cunostiintele spirituale pe cobaiul din mine si sa ma minimalizezi ca
sa te simti mai bine sau ai nutrit intr-adevar compasiune?
Din pacate aceste
intrebari se ridica adesea in mai toate relatiile interumane: parinti si
copii, sot si sotie, angajator-angajat, prieteni, colegi, vecini. Prin natura
noastra suntem facuti sa ne conectam si sa ne ajutam unul pe celalalt. Insa
intr-o lume a competitiei si a consumului, este regretabil sa constatam ca pana
si animalele au ajuns sa aiba mai multa empatie decat rasa umana.
Este strigator la cer cum
unii oameni fac orice pentru copiii lor, inclusiv pot calca peste cadavre fara
sa se gandeasca vreun pic ca acele cadavre sunt copiii semenilor lor…
Este incredibil cum un tata
isi sfatuieste fiica sa aiba valori morale si ar fi in stare sa il impuste in
cap pe cel care ar putea-o corupe si abate de pe acest drum insa el insusi isi
bate joc cu buna stiinta de fiica altcuiva, transformand-o in amanta si
supundand-o la perversiuni sexuale…
Ce frumoase sunt cele doua
fete care stau pe banca in acel parc! Dar oare la fel de frumoasa este si prietenia dintre ele? Sau se afla intr-o
continua lupta sa vada care e mai slaba, care reuseste sa se casatoreasca prima
si care are un job mai bine platit? O satisfactie ascunsa este nutrita de una
cand cealalta are un esec. Si in caz opus, daca vorbim despre o reusita, ea nu
este cu adevarat impartasita din suflet de ambele parti. In aceste conditii, de
ce se insotesc cele doua fete? Frica de singuratate? Sau pentru ca pur si
simplu sunt convinse ca nu se poate mai bine de atat?
A-l accepta pe cel de
langa tine fara sa doresti sa il schimbi si sa il corectezi la fiecare fraza sau gest
inseamna a nu il persecuta. Cicaleala este lipsa de empatie. Gasirea defectelor
in celalalt…la fel. Iubirea si prietenia adevarata vin nu numai cand il
acceptam pe celalalt asa cum este insa cand chiar il admiram si il pretuim la
justa lui valoare. Ne simtim bucurosi ca el exista in vietile noastre. Daca nu
simtim acest lucru inseamna ca il subestimam, ca nu il respectam cu adevarat,
nici pe el, nici principiile sale si cu atat mai putin actiunile lui. In aceste
conditii este mai bine ca legatura sa inceteze.
Ai avut vreodata acel gen
de amic caruia cand ii vorbesti de o suferinta provocata de altcineva, oarecum
ii tine partea adversarului? Ei bine, acela nu iti este prieten adevarat caci nu
lucreaza cu tine, ci IMPOTRIVA ta. Scopul lui nu e sa te ajute. Ci sa se
razbune…Fiindca in adancul sau se crede superior. Daca faci o afirmatie,
urmatoarea lui fraza va fi una care te va contrazice.
Intr-o conversatie simti
ca celalalt te face sa te simti rau? Este arogant, se da mare? Iti e frica sa
mai spui ceva caci stii ca in secunda urmatoare vei fi taxat? Se intampla acest
lucru frecvent? Ai discutat problema respectiva insa nu vezi nicio schimbare?
Ma tem ca ai de a face cu cineva lipsit de empatie…
Cei lipsiti de empatie
sunt la fel de nemilosi cu ei insisi precum sunt cu ceilalti. De aceea ei sunt
predispusi spre dependente. Nu degeaba se spune ca ADICTIUNEA INSEAMNA LIPSA
EMPATIEI. Studiile demonstreaza ca atat alcolicii, drogatii, obsedatii sexual
sau maniacii (inclusiv workoholicii) sufera la nivel spiritual de NARCISISM. In
momentul in care incep sa realizeze nevoile CELORLALTI si consecintele
comportamentului lor distructiv si auto-distructiv, in momentul cand se simt
dezgustati de acesta si in momentul cand decid sa devina altceva…apar si sansele
de vindecare.
„Fericiti cei milostivi
caci aceia se vor milui“…spune un citat din Biblie. Asadar nu putem astepta
blandete si compasiune daca noi insine nu o oferim intai. Trebuie sa incepem cu
propria persoana, apoi incetul cu incetul sa invatam sa relationam cu adevarat
cu cei din jur.
Acea fata semi-dezbracata
si machiata strident este in cautarea iubirii insa nu stie cum sa exprime acest
lucru.
Acel om retras si
singuratic care nu vorbeste cu nimeni din birou este cel pe care toti l-au
mintit si l-au barfit odinioara.
Acea prostituata a crescut
intr-un orfelinat.
Acel dependent de heroina
a fost dezmostenit de rude.
Nu, nu zic sa toleram raul
sau sa acceptam langa noi persoane cu deficite. Spun numai sa fim buni unii cu
ceilalti fiindca fiecare are o cruce de dus…
