LIBERTATEA

Multi confunda libertatea cu...libertinajul. Libertatea este cel mai de pret dar al omului caci nimic nu este mai natural ca aceasta. Daca ea a fost oferita animalelor care sunt libere sa se miste in natura, atunci cu atat mai mult oamenii ar trebui sa fie constienti  si sa creada in ea ca intr-un drept care li se cuvine si pentru care nu trebuie sa se simta vinovati.



Insa ce este libertatea? A iesi seara de seara la distractii? Ok, poate fi una dintre variante insa explicatia e mult mai profunda de atat. Libertatea inseamna a-ti trai viata exprimandu-ti adevarata identitate interioara si asigurandu-te ca exista un echilibru intre planul mental, cel emotional si cel spiritual.



Insa cati dintre noi se nasc cu acest drept? Din pacate, cei mai multi trebuie sa luptam pentru a obtine independenta. Crestem in familii care ne subjuga efectiv sufletele, ne lasa traume adanci si in cele mai rele cazuri suntem agresati si fizic. Dezvoltam o stima de sine scazuta, dupa care experimentam numai esecuri. Si totusi, vine o vreme cand putem alege intre a privi in trecut si a-l lasa pe acesta sa ne dicteze viata sau...a lasa totul in urma si a construi un viitor fericit. Atunci apare DECIZIA. Corpul si mintea s-au dezvoltat suficient iar presiunea din exterior nu poate fi decat un imbold si o atentionare ca e timpul sa iti iei zborul din cuib si sa cuceresti orizonturi nebanuite. Esti liber sa iti croiesti destinul asa cum ai visat. Multi insa nu indraznesc sa spere fiindca se gandesc ca nu au bani. Insa NIMIC nu este imposibil. Daca crezi cu adevarat in visele tale, atunci viata iti va scoate in cale exact oamenii de care ai nevoie. Repet: daca crezi cu adevarat in visele tale, viata iti va scoate in cale exact oamenii de care ai nevoie.



In plan personal, libertatea inseamna a putea fi tu insuti / insati alaturi de persoana sau persoanele cu care interactionezi regulat. Fie ca e vorba de familie, prieteni, iubiti...dai dovada de caracter daca nu permiti nimanui sa iti taie aripile, sa te jigneasca sau sa te minimalizeze. Esti un om liber doar atunci cand ai decis ca meriti sa fii tratat cu respect si iubire. Te temi insa sa renunti la anumite legaturi din teama de singuratate sau fiindca ai putea suferi pierderi de alt gen (materiale, de exemplu). Ei bine, am vesti extraordinare: viata ii ajuta mereu pe cei curajosi si demni. Poate acum crezi ca fara acea persoana existenta ta nu ar avea rost insa daca vrei sa fii fericit (a) cu adevarat si sa nu mai traiesti in minciuna, vei vedea totul ca pe o "PIERDERE" NECESARA.



A nu se confunda libertatea cu egoismul. De fapt...este imposibil...Caci cei cu adevarat liberi in spirit sunt atat de recunoscatori incat primul impuls care le vine este acela de a-i ajuta pe ceilalti, de a impartasi cu ei bunuri sau cunostiinte, de a trai in pur altruism. Asadar, acum ca nicio frustrare nu mai exista...ei nu vor stii cum sa isi arate recunostiinta!

CHEIA SUCCESULUI

Pentru a avea succes trebuie mai intai de toate sa ne clarificam ce inseamna el cu adevarat. Nu sa ii gasim o definitie anume ci sa intelegem ce forma are acesta pentru fiecare dintre noi. Prin urmare trebuie sa ne dam seama ce vrem. Insa cum putem realiza lucrul respectiv? Ei bine...gandindu-ne la ce anume ne face fericiti. Iar fericirea inseamna libertatea de a fi noi insine. A ne trai viata exprimand ceea ce suntem si ceea ce credem cu adevarat. Nu ceea ce ne impune societatea sau familia.




Da, pare simplu de spus. Insa la prima vedere e imposibil. Trebuie sa facem o meserie pe care nu o agream cu adevarat doar ca sa ne putem permite plata facturilor. Trebuie sa ramanem intr-o relatie subreda pentru "confortul" material sau spre "binele" copiilor. Trebuie sa locuim undeva fiindca ne e frica sa ne mutam in alta parte.




Zona de confort este delimitarea deliberata sau nu a propriilor frici. In majoritatea cazurilor se iese din ea numai cand se ajunge la disperare. Acela este momentul in care realizam ca a ramane este de fapt mai periculos decat a pleca. Si atunci ne avantam catre altceva iar intuitiv simtim ca ceea ce urmeaza o sa fie bine. Ne asumam riscul ca sa ne salvam. Caci nu concepem ca ceva ar putea fi mai rau decat situatia actuala. Si exact aceasta deschidere catre optiuni aduce solutia miraculoasa.



Unii o numesc legea atractiei, altii "noroc" dar de fapt este un proces natural in care o etapa se incheie si incepe alta. Insa acest lucru nu se poate realiza fara propriul acord. El presupune o renuntare la ceva sau cineva care nu ne mai defineste. Deci chiar daca nu stim clar ce vrem, macar ne-am lamurit ce NU vrem. Asa ca in etapa urmatoare apare o idee vaga ce contureaza un concept a ceea ce ne dorim in mare. Cel mai probabil ceea ce ne dorim cu adevarat este opusul a ceea ce NU vrem. Mesajul s-a transmis deja in Univers. Poate ca cel mai greu lucru acum este asteptarea insa ea nu trebuie sa fie pasiva. Putem accepta situatia in care inca suntem (daca o respingem...va persista) si in acelasi timp putem pastra INCREDEREA ca rezultatul e pe drum.




Solutia salvatoare va depasi orice imaginatie. Ea o sa fie mult PESTE asteptarile tale. Iti va veni sa tipi de bucurie si chiar vei avea impresia ca nu meriti asa o binecuvantare. In sfarsit vei avea libertatea de a trai asa cum intotdeauna ai dorit.


Ai experimentat o asemenea situatie? Daca da, lasa un comentariu pentru ca si altii sa fie inspirati de magia cu care viata intotdeauna ne mentine pe val! :-)

PRIETENIA

Prietenul la nevoie se cunoaste...Din pacate multi asociaza "nevoia" cu ceva material si se considera prieteni buni daca de exemplu ii fac un cadou ceiluilalt sau ii imprumuta bani. Insa NEVOIA poate fi psihologica, emotionala, spirituala, etc...Si atunci prietenia capata o alta dimensiune, de o natura mult mai intima, bazata pe conexiune interioara. Intelegerea si compasiunea sunt asadar ingrediente nelipsite daca ne consideram cu adevarat prietenul cuiva. E vorba de iubire neconditionata, total dezinteresata unde binele celuilalt se plaseaza deasupra noastra.



De multe ori asa-zisii prieteni ne ofera doze de venin fara sa isi dea seama. Atunci cand cerem un sfat, in loc sa primim un raspuns obiectiv menit sa ne directioneze pe calea cea buna si sa ne aduca pace interioara ori incurajare, avem adesea de a face cu un transfer de anxietate. Adica fricile celui in cauza ne sunt transmise noua, prin urmare el activeaza ca un canal nefast iar rezultatul este o senzatie neplacuta ce ne insoteste pentru multa vreme, cand de fapt cautam exact opusul: efectul unui balsam.



Cel care primeste sfatul, daca inconstient nu percepe o conlucrare PENTRU binele sau si nu IMPOTRIVA sa, daca cuvintele pe care le aude sunt un atac subtil ori vreo critica, daca sfatuitorul e genul caruia ii place sa se auda vorbind sau care se simte bine atunci cand are dreptate...atunci ajutorul isi pierde din puritate si e perceput ca o ofensa. De aceea cel care il primeste va reactiona in defensiva si va face exact pe dos. Daca nu poti sa te transpui cu adevarat in locul celui pe care se presupune ca vrei sa il ajuti si daca totul e o etalare a cunostiintelor tale si a propriilor orgolii, atunci mai bine foloseste psihologia inversata caci doar ea va aduce efectul scontat.



Cand cineva marturiseste o durere e bine sa incercam sa ne detasam total de ego-ul nostru, sa nu asociem relatarea respectiva cu ceva care ne priveste. Doar asa putem asista eficient, putem fi PREZENTI. Se subintelege deci ca o replica de bun augur nu va incepe cu "eu". Altfel...e ca si cum am fi orbi in fata celuilalt, respectiv in fata suferintei lui.


Daca esti prieten adevarat il vei lasa pe celalalt sa se lamenteze fara sa il acuzi ca te incarca negativ. Pana si Biblia mentioneaza importanta vaitatului: in Cartea lui Iov. Nu e nimic rau in a striga dupa ajutor. Acest lucru arata doar dorinta de a fi salvat. A recunoaste o suferinta si a vorbi despre ea este un lucru taxat de catre societatea noastra care se axeaza pe a-l judeca pe celalalt in loc de a-l intelege. De aceea atata durere ramane reprimata si neexprimata iar ulterior se creaza frustrari. Din lipsa de ascultatori empatici...Din lipsa calitatii relationarii dintre cel ranit si cel care chipurile  "panseaza".



Multi se simt mai bine daca prin necazul celuilalt castiga ei statut. Desi in aparenta actioneaza ca prieteni, la baza nu este altceva decat dorinta propria de afirmare, placerea de a se simti puternici si "superiori" in fata unui om vulnerabil. Acest lucru nu numai ca nu reflecta slujire adevarata insa demasca o meschinarie de zile mari, de aceea nici in efect reciproc nu vine nimic inapoi. Asa ca nu va mai plangeti ca vai, pe cati ati ajutat voi si pe voi nu v-a ajutat nimeni...



Daca nu esti in stare sa empatizezi cu un om, daca in loc sa il ajuti... il invinovatesti, daca vrei prin dialogurile cu el sa ii demonstrezi ca stii tu mai bine ce si cum...atunci corect ar fi sa il lasi in pace. Nu are nevoie de tine fiindca nu ii aduci niciun bine. Esti prieten doar teoretic insa cand vine vorba de dovezi concrete, nu ai facut NIMIC maret pentru celalalt.



Iar tu care ai nevoie de intelegere, alinare, incurajare fiindca te afli intr-o situatie delicata...ai MARE grija cui te deschizi fiindca putini sunt aceia care iti vor binele cu adevarat si care iti merita increderea. In aceste conditii mai bine adreseaza-te unui terapeut bun sau unui leader spiritual de calitate caci risti sa iti expui sufletelul mult mai putin.

RESPECTUL DE SINE

Stai si te intrebi de ce atatia oameni care sunt buni sau, ma rog... nu sunt rai...duc o existenta trista, in timp ce persoanele dure si egoiste au o viata placuta (cel putin in aparenta). Am reflectat mult asupra acestui lucru si am ajuns la concluzia ca exista o linie foarte subtire intre altruism si lipsa de respect de sine.



A te sacrifica pentru ceilalti igonorandu-ti propriile nevoi este ceva des intalnit, in special printre femei. In unele cazuri este vorba de vina, alteori e vanitate (gesturi demonstrative), adesea sunt pure refulari, stima de sine scazuta sau efectiv...masochism. Iubire neconditionata? Posibil...Insa poti fi oare fericit distrugandu-te pentru un altul?



Cu o asemenea atitudine viata iti va scoate in fata numai profitori si abuzatori. Si tocmai acesta este mesajul: e cazul sa incepi sa faci ceea ce e mai bine pentru tine fara insa sa ii ranesti pe ceilalti. Acest lucru nu echivaleaza cu egoismul. Dar cum vrei ca ceilalti sa aiba incredere in tine daca intuitiv simt ca nu esti in stare sa iti acoperi propriile nevoi (emotionale, materiale, spirituale, etc...)?

Fericirea ta va fi o dovada suficienta pentru ei. Ea e o consecinta a faptului ca respecti legea firii . Insusi acest lucru este un ajutor caci el ii va energiza si le va reda speranta. Daca ceea ce emani este frustrare sau suferinta, se va receptiona automat faptul ca e loc pentru mai mult...si iti vei primi portia zilnica negresit.


Am identificat cateva modalitati de a arata respect fata de propria persoana. Va invit sa postati comentarii care sa le completeze:

1. Te-ai iertat pentru greselile din trecut, de aceea te-ai eliberat de gandurile obsesive legate de orice persoane care apartin acelei epoci. Daca nu, inseamna ca in casa in care locuiesti mai sunt si alti musafiri nepoftiti. Ei te deranjeaza si iti strica atmosfera, te indispun. Protejeaza-te!

2. Stii sa spui "nu" daca o situatie nu iti convine. Asta nu inseamna nepolitete ci demnitate. Nu lasa pe nimeni sa te puna intr-o lumina proasta sau intr-o situatie neplacuta, sa te incolteasca, sa te jigneasca, sa te oboseasca, sa iti iroseasca timpul sau sa iti taie aripile. Nu uita ca ai numai o viata...Fa loc in ea doar situatiilor favorabile caci cele nefavorabile si imprevizibile vin oricum...

3. Rasfata-te din cand in cand fara sa te simti vinovat. Nu pica cerul daca savurezi o ciocolata dar nu arati ca un manechin. Accepta-te si pretuieste-te. De asemenea, nu inseamna ca esti materialista daca iti faci hatarul o data pe an si iti cumperi o pereche de cizme traznet care te fac sa te simti minunat in pielea ta.

4. Inconjoara-te numai de oameni (comunitati) care au o vibratie buna. Acestea sunt persoanele pure, simple, autentice si sincere. Ele nu vor incerca nicio clipa direct sau indirect sa te faca sa te simti inferior. Daca vei avea un moment de depresie nu te vor face sa te simti vinovat pentru asta. Vor sti ce cuvinte sa iti spuna ca sa te imbarbateze. Nimic nu va suna fals. Si in general...sunt oameni mai putini rationali. Mai mult sentimentali. Pe restul incearca sa ii triezi chiar daca ei oficial poarta numele de familie, prieten, pastor, etc...

5. Spune-ti in continuu ca meriti iubire. Daca esti femeie, trebuie sa ai siguranta ca partenerul tau te trateaza ca pe o printesa (nu ma refer la aspectul material). El iti va fi un sprijin loial, te va proteja si te va sustine, te va incuraja, va fi afectuos si gentil. Daca esti barbat autentic, stii ca ceea ce ti se cuvine este o regina plina de gratie si gingasie, gospodina, fidela, modesta si saritoare. De ce sa te multumesti cu mai putin? Primul pas este sa concepi ca asa ceva exista. Daca poti, deja ai facut loc acelei persoane sa apara in viata ta.

6. Cultiva-ti talentele, oricare ar fi ele. Fie ca pictezi, fie ca gatesti, fie ca scrii un blog...Daca tii la tine atunci vei incerca sa te simti bine de cate ori vei avea ocazia. Si una din cele mai mari impliniri vine atunci cand dai lumii rezultatul aptitudinilor cu care ai fost inzestrat.

7. Renunta la vicii si dependente. Ele sunt cea mai mare dovada de lipsa de respect de sine. Stiu ca nu e usor insa daca vei continua sa te ranesti nu poti spera la fericire pe termen lung. Exista programe in 12 pasi. Incepe cu primul.

8. Pare o contradictie cu punctul anterior dar...accepta-ti imperfectiunile sau...pacatele. Daca te opui lor, vor reveni fara ezitare. Nu e acelasi lucru cu a le cultiva. Doar constientizeaza-le si incepe lucrul la tine insuti cu blandete. Stii ca exista un mic materialist in tine? Fa-i un capriciu din cand in cand. Stii ca exista un copil rasfatat in tine? Da-i un pic acadeaua. Acea mica vanitoasa vrea un pic de atentie? Rasfat-o o zi pe luna ca sa ii inchizi gura. Vei vedea ca incetul cu incetul toti acesti mici pacatosi vor disparea de la sine, fara sa ii gonesti cu forta fiindca te simti vinovat din cauza vreunei religii...

9. Fii convins (a) ca esti o persoana fabuloasa care merita ce e mai bun pe lumea asta. Sufletul tau e o raza de lumina. Chiar daca uneori experiementezi conuri de umbra, stii ca acea stralucire exista si ceilalti sunt fascinati de ea fiindca detii virtuti unice: bunatate, inteligenta, frumusete interioara. Toate acestea ies la suprafata atunci cand renunti la...orgoliu. Aceasta  este dovada suprema a respectului de sine.

RAMAI

Nu exista zi in care sa nu apara in presa un caz de sinucidere. Din pacate, traim vremuri aspre in care se trage linia si... in urma Judecatii...unii raman iar altii se duc.


In anumite cazuri victima este compatimita cu sinceritate, insa in altele...este pusa la zid si luata in deradere.


Ce este in sufletul unui sinucigas? Cati dintre noi ne-am pus aceasta problema cu adevarat? Nu pot sa spun ca detin adevarul dar presupun ca cel care recurge la un astfel de gest se simte singur, izolat, neinteles si lipsit de speranta.


In aceste conditii, de multe ori am ridicat mainile la cer si am intrebat Divinitatea: De ce un om necajit trebuie sa ajunga in Iad la rand cu ucigasii, hotii, batausii, etc...? Daca durerea lui a fost atat de mare incat nu a mai putut sa o duca, pentru ce este anulat cu totul fara sa i se cuvina nici macar o inmormantare?


Aflat intr-un con de umbra, spiritul respectiv nu mai vede si nu mai aude. Se separa de lume si de viata. De iubire si de lumina. Nu mai intrezareste nicio perspectiva. Si este atacat din toate partile de fortele tenebrelor care pot uneori actiona chiar prin comentarii aparent inofensive insa rautacioase ale cunoscutilor.


Fiti buni cu toata lumea pe care o intalniti! Caci acea privire dura sau acele cuvinte reci pot fi picatura care umple paharul. Niciodata nu putem sti ce lupta interioara duce cineva si cat mai are pana sa o castige sau...sa o piarda.


Angajatori, ganditi-va la consecinte inainte de a concedia pe cineva. Iubiti si iubite, reflectati bine inainte de a spune "adio". Nu sustin ca anumite colaborari sau parteneriate trebuie continuate insa aveti grija de FELUL in care o faceti ca poate asta ii omoara pe ceilalti mai mult decat faptul in sine. Amintiti-va ca cel / cea din fata voastra e fiul sau fiica cuiva.


Nu le tin partea sinucigasilor. Dar multi dintre ei nu sunt lasi sau egoisti asa cum se crede. Pur si simplu nu isi dau seama de gravitatea acestei deciziei radicale. Inainte de a-i judeca, sa ne gandim ca poate chiar noi am contribuit la nefericitul eveniment indirect, in mii si mii de feluri, prin simplul fapt ca societatea in care traim este rezultatul la care noi toti impreuna am ajuns...

Tu, cel care citesti acest articol si esti pe punctul de a o comite...Te rog, trage aer in piept si asculta-ma: esti o capodopera dintr-un mare intreg iar viata ta este un dar. In acest moment nu vezi nimic bun in ea insa nu inseamna ca lucrurile vor ramane asa. Totul este in schimbare: dupa iarna, vine primavara. Dupa noapte, vin zorii zilei. Dupa ploaie, iese curcubeul. Asadar si in cazul tau o sa fie la fel.


Avem nevoie de tine caci ai fost inzestrat cu talente unice de catre Creator. Gandeste-te la toti cei pe care i-ai ajutat sau i-ai facut sa rada. La toti cei pe care i-ai incurajat sau sfatuit. La lucrurile minunate pe care le-ai realizat. Toate acestea au avut un impact pozitiv in lume si au adus bucurie. Acesta este scopul tau aici: nu sa ai un job, o masina, o casa, un partener...ci sa continui sa raspandesti bucurie in jur. Ori daca te sinucizi acum, o sa obtii exact rezultatul opus: multe lacrimi, durere, depresie, anxietate si toate acestea vor veni de la cei la care tii cel mai mult, cu toate ca ai impresia ca ei nu te inteleg... Lumea va fi asadar mai saraca si mai intunecata.

De trecut dincolo vom trece oricum cu totii la un moment dat. Deci nu are sens sa te grabesti. Te rog, ramai!

Sau macar inainte de a pleca, vizioneaza neaparat acest film:

http://www.youtube.com/watch?v=D7qMopSMbt4

INTUITIA

Creatorul nostru ne-a daruit doua minti, nu una singura...si cu toate acestea de multe ori nu o folosim pe niciuna dintre ele...:-)


Creierul este asadar impartit in doua: partea rationala si partea intuitiva. Prima emisfera e guvernata de intelect si se rezuma la calcul. Ea ne-a fost daruita ca sa supravietuim in lumea materiala. Cea de-a doua emisfera gazduieste intuitia, creativitatea, emotia, visele.


Asa cum spune si marele Einstein, darul sfant este mintea intuitiva. Cea rationala ar trebui sa i se supuna. Asadar viata noastra ar fi mult mai bogata daca ne-am asculta vocea interioara. Ea nu poate da gres. Ne vorbeste prin ceea ce se cheama PRIMA IMPRESIE. Instinctiv simtim de la bun inceput daca ceva e de bun augur sau nu. Daca o persoana ne e simpatica sau antipatica.


Intuitia este cea care ne ghideaza si ne protejeaza. Daca ii ramanem fideli...Din pacate faptul ca  folosim partea rationala prea mult...face ca aceasta nestemata sa fie ingropata. De aici si pericolele la care ne expunem.


Cum reusim insa sa ne ascutim intuitia...Exista exercitii pentru asta insa cel mai eficace este dezvoltarea ascultarii empatice. Cu cat ne detasam mai mult de noi insine in dialogul cu celalalt, cu atat incepem sa il observam si sa il simtim mai bine. Ajungem sa observam din priviri si din vorbe ceea ce el transmite cu adevarat.

Exersand acest lucru cu toata lumea cu care intram in contact incepem sa luam pulsul, sa simtim energia...Si uite asa, anticipam ceea ce e rau si ceea ce e bine inainte ca lucrurile sa prinda o forma.

Daca ramanem orbi in fata interlocutorului nostru, daca nu invatam sa il simtim...atunci viata ne va pune in situatii cu final neasteptat tocmai pentru ca intuitia nu a fost exersata si semnalele nu au fost ascultate.

De multe ori intuitia ne avertizeaza insa ratiunea vine si saboteaza tot. Ego-ul cu temerile si indoielile sale doreste sa preia conducerea. Cum facem insa diferenta dintre cele doua? E pur si simplu diferenta dintre un vis fabricat dintr-un amalgam de idei si unul care e menit sa fie o premonitie. Primul nu are nimic viu in el...Asadar da de gandit insa nu impresioneaza in mod deosebit. Deja cand cafeaua clocoteste in ceasca la micul dejun...am si uitat de el. Al doilea insa are o senzatie aparte care dainuieste peste zi...

La fel si cu lupta dintre intelect si intuitie; cand primul o incaleca pe cea de-a doua, in adancul inimii tu stii de fapt raspunsul...Trebuie doar sa te uiti.

Nu ignora cel mai pretios dar cu care ai fost inzestrat! Mai ales tu, femeie. Caci prin intuitie ai posibilitatea de a sorbi din cele mai luminoase inaltimi.

SINDROMUL "STOCKHOLM"

In primul rand, ii rog pe cei care cred ca prin articolele mele fac aluzie la persoana lor...sa se gandeasca pentru o clipa ca nu tot ce exista pe lumea aceasta are legatura cu ei. (valabil si pentru vorbitorii de limba engleza care folosesc google translate). Multumesc!


Sa trecem acum la subiect...Ei bine, printr-o simpla cautare pe google putem afla ca sindromul Stockholm se refera la victima care isi iubeste abuzatorul. De asemenea, tot acolo vom gasi si povestea care a generat aceasta denumire.


In contextul actual...cred ca suntem o natie de suedezi...Caci gasim tirani la tot pasul si...surprinzator, persoane care se complac in situatii lamentabile doar ca sa nu fie singure. Acesti oameni se plang tot timpul insa daca cineva ar veni sa elimine presiunea din viata lor, ele s-ar simti deodata goale...pentru ca nu sunt obisnuite cu linistea si pacea. Ceea ce le este familiar este controlul, ori tratamentul necumsecade sau stresul. Masochism curat...care nu poate fi complementar decat cu...sadismul. Caci doar asta poate atrage. Nu judec...doar explic fenomenul cauza-efect, caci la randul meu am trait astfel de situatii.


Desigur ca aici copilaria joaca un rol de baza caci omul se va indrepta in general catre situatii care ii sunt familiale. Mintea sa stie ca daca a supravietuit intr-un anumit context, atunci aceea este calea pe care trebuie sa o urmeze. De aici si raspunsul la intrebarea: " De ce X sau Y repeta aceeasi greaseala?" Fiindca este o lectie neasimilata sau asimilata numai partial...


Religia crestina pune cel mai mult accentul pe iertare. Indiferent ce ne fac persoanele din jurul nostru trebuie sa gasim puterea de a le ierta caci aceasta este singura cale de a nu ne incarca sufletul cu otrava care pana la urma noua insine nu ne prieste.


Ceea ce trebuie insa sa nu confundam este iertarea abuzatorului cu...adorarea lui. Prima este eliberatoare si e sanatoasa. A doua...retine si leaga...deci este bolnavicioasa.


Iertarea vine din inima si din maturitate.


Adorarea abuzatorului vine insa din...orgoliul. Ego-ul nu vrea sa sa se simta umilit si atunci creaza un scenariu in care apare empatia pentru abuzator. A nu se confunda dragostea cu tolerarea raului. Caci acolo unde nu exista respect de sine, nu putem vorbi nici de iubire de aproape.


Care ar fi solutia in astfel de situatii? Da, e bine sa iertam. Insa e vital sa ne detasam si sa ne recuperam demnitatea. Daca tii cu adevarat la persoana care te-a abuzat, ofera-i ajutorul neconditionat atunci cand ti-o cere, aceasta este si dovada ca ai iertat insa...ceea ce e mai mult de atat...sare de limita normalitatii, asadar si consecintele vor fi pe masura.


Atentie deci la minte, ego si orgoliu...Caci acesti dusmani vor croi in permanenta povesti  menite sa te induca in eroare...E datoria ta sa te protejezi.

A avea sentimente pentru cineva nu inseamna ca trebuie sa si fim cu acea persoana. Nimeni nu se schimba de dragul cuiva. In plus, multi oameni TREBUIE  sa ramana singuri ca sa poata fi ajutati cu adevarat.
 

Iubirea adevarata inseamna a pune binele celuilalt deasupra nevoilor noastre. Nu il ajutam pe celalalt daca ii incurajam si alimentam defectele. Sa nu confundam propriile slabiciuni cu imboldurile nobile si altruiste... 

SINDROMUL Schadenfreude

Am sa spun acum un lucru dureros dar la fel de adevarat. Si am sa incep cu o intrebare: ti-ai pus vreodata problema ca motivul din care esti nefericit si deprimat poate fi maracinisul din jurul capului tau? Nu, o clipa, nu am innebunit, stai sa iti spun la ce ma refer: acel maracinis este amalgamul de informatii pe care le inghiti zilnic. Si stii de unde vine acesta? De la cei cu care petreci cel mai mult timp vorbind. Ei iti baga in cap propriile lor idei, se joaca indirect cu slabiciunile tale, iti gadila sau iti intarata orgoliul, te revolta, te minimalizeaza, te sufoca. Dar totul e mult prea subtil. Si culmea este ca ei se numesc familie. Sau cei mai buni prieteni.


Sa ma ierte cei pe care viata i-a binecuvantat cu legaturi infloritoare. Nu la ei ma refer. Dar haideti sa fim sinceri: cate legaturi sunt sanatoase si bazate pe un altruism pur?


Cel mai rau este ca multi dintre ei nici nu isi dau seama cat de mult rau ne fac prin comentariile lor, cat de tare ne influenteaza cuvintele lor, cat de des se folosesc de noi ca se simta superiori.


Exista acea legatura periculoasa intre narcisist si victima sa cand primul se agatza de orice ocazie ca sa isi demonstreze abilitatile...prin celalalt. Ba isi atribuie merite in reusite la care nu a contribuit decat in imaginatia sa, ba ii place sa se auda vorbind dar nu stie sa asculte si te intrerupe mereu, ba vrea sa il aprobi in permanenta cand ii denigreaza pe ceilalti.


Si uite asa...ai fost prins in plasa egosimului sau. Esti intr-o continua daruire insa cand se pune problema sa ai nevoie de ceva...nu te vei alege nici macar cu o invitatie la o vafa. Ceva din tine iti spune ca undeva treaba scartaie insa ai rabdare si inghiti caci te gandesti ca nimeni nu e perfect si...nici nu vrei sa ramai singur cuc.

Dar hai sa-ti dau o veste mare: singuratea inseamna uneori libertate. Nu numai ca nu mai ai de a face cu universul acela incalcit si obscur care aproape ca te-a terminat insa nu mai ai nimic de dovedit nimanui. Si in sfarsit incepi sa te simti bine in pielea ta. In sfarsit ai dreptul sa visezi fara ca cineva sa iti taie aripile. In sfarsit poti fi tu insuti fara ca cineva sa te invinuiasca si sa te taxeze. In sfarsit viata pare frumoasa.


Da, este trist cand exact cel pe care il credeai cel mai aproape se bucura tacit de infrangerile tale doar ca sa isi dovedeasca lui insusi ca nu e nimic in neregula cu el. Caci daca s-ar putea bucura din toata inima pentru reusitele tale, atunci probabil ca si lui i-ar merge mult mai bine.


Cum s-a ajuns la situatia in care aceasta persoana sa fie cea mai importanta din viata ta si sa tii la ea? Poate pentru ca ea reflecta o buna parte din tine.  Cand insa realizezi ca vrei sa fii mai mult decat esti, cand se trezeste ceva cu adevarat nobil in tine...atunci incepe si separarea. Initial vrei ca si celalalt sa te urmeze caci esti atasat de el. Si ii spui de noile tale descoperiri sufletesti. Insa el se incapataneaza sa ramana in vechi. Si atunci trebuie sa te desprinzi caci daca nu, te retine in abis.


El nu poate intelege ce se intampla, crede ca ai innebunit. Iar tu incepi sa te crezi vinovat. In primele zile chiar iti lipseste. Dar pe urma incepi sa te simti din ce in ce mai bine, caci nu mai exista nici un fel de presiune. Brusc apar personaje noi in viata ta, brusc se intampla evenimente favorabile deci...oficial iti merge bine. Si tocmai aceasta este dovada ca ai procedat corect atunci cand ai pus capat acelei legaturi toxice. Ai facut loc in viata ta pentru ceea ce ti se cuvine cu adevarat. Fara insa a anula importanta episodului trecut.


In timp, legatura respectiva paleste si mai raman numai niste amintiri vagi. Din fericire persista cele bune.

Cu cat avansam, cu cat ne maturizam...filtrele devin din ce in ce mai stramte. Si cand realizam ca nu mai avem ce lua de la ceilalti, incepem in sfarsit sa daruim...

OGLINDA

"Cine se aseamana se aduna..." sau "Spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti..."

In aceste vorbe populare simple zace un etern adevar, o lege nescrisa a creatiei: legea atractiei speciei omogene.

Mediul nostru inconjurator ne arata cine suntem noi cu adevarat. El ne vorbeste prin ceilalti. Fie ca ne place sau nu, fie ca acceptam aceasta teorie sau o respingem...realitatea este ca cei din jurul nostru ne sunt repere, asadar reflectii ale propriei personalitati.

Nimic nu este intamplator. Intotdeauna ne regasim intr-un context pentru ca avem ceva de invatat din el. Asadar corespundem cu..."oglinzile" noastre. Si din moment ce apartinem lui inseamna ca de cele mai multe ori INCONSTIENT ne dorim acest lucru pentru ca situatia respectiva ne intruneste nevoile, ne creaza zona de confort.

"Tu vezi paiul din ochiul altuia insa nu vezi barna din ochii tai..."

O mare vorba care...de fapt inseamna ca ceea ce ne deranjeaza la ceilalti sunt defecte pe care noi insine le avem in noi. Daca nu ar fi asa, nici macar nu am observa acele lucruri fiindca ele nu ar jena in niciun fel. Prin ceilalti avem posibilitatea de a creste, daca suntem sinceri cu noi insine.

Cand am facut acea schimbare interioara vom vedea ca si mediul nostru inconjurator se modifica: fie plecam noi in alta parte, fie cei din jurul nostru se evapora unul cate unul si lasa spatiu pentru alte personaje.


Ai un sef pretentios? Poate ca acest lucru inseamna ca si tu la randul tau esti o persoana pretentioasa sau...ceri prea multe de la tine.

Provii dintr-o familie autoritara? Poate ca exact  acestui aspect trebuie sa ii acorzi importanta in ce ceea ce te priveste. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face...

Partenerul de viata nu este un om sincer? Poate ca e timpul sa inveti cum sa fii sincer si cu tine, nu numai cu ceilalti.

Nu intotdeauna defectele se manifesta in acelasi sector al vietii, ele vin sub forme diferite, de aceea uneori e dificil sa le identificam.

Aceasta teorie functioneaza insa si la modul pozitiv: daca dorim sa devenim o persoana de succes, primul pas ar putea fi sa ne inconjuram de persoane de succes. Se spune ca cu cat petrecem mai mult timp cu cineva, cu atat vom deveni mai asemanatori.

Si daca ne dorim un anumit gen de persoana, atunci cea mai indicata idee ar fi sa devenim NOI acea persoana intai...

Exista casatorii renumite, mari prietenii, formatii celebre, grupuri...care ajunse intr-un anumit punct...s-au destramat. Nu e nicio catastrofa in acest lucru. Pur si simplu legea atractiei a separat speciile. La un moment dat fiecare s-a dezvoltat intr-o directie diferita, a simtit nevoia pentru altceva si...trierea s-a produs de la sine. Asadar nu este vorba de vreun esec, nici chiar de o despartire ci...pur si simplu de un proces de evolutie.

A-i judeca pe ceilalti inseamna a emite sentinte despre noi insine. Desi pare la indemana sa aruncam vina asupra altora, sa nu uitam ca macar in ceasurile de solitudine sa ne facem o auto-analiza obiectiva...E cea mai mare dovada de respect de sine.

https://www.youtube.com/watch?v=P5vz6iwV38U

CUMPATAREA

Am vorbit in articolul precedent despre empatie ceea ce echivaleaza cu intelegerea nevoilor celorlalti. Asadar din start acest lucru presupune a iesi din propria cochilie si a incerca sa il simtim pe cel din fata noastra, sa nu il judecam, sa ne punem in locul sau si sa il ajutam daca ne-o cere. Unii oameni procedeaza in acest fel doar cu copiii lor, de altfel ei sunt un bun exercitiu pentru a deveni empatici. Altii vin deja inzestrati in aceasta lume cu virtutea respectiva. Empatia este o calitate pentru care se poate opta si care poate fi invatata. Multi decid sa o imbratiseze dupa nenumarate experiente dureroase care vin drept consecinta a LIPSEI de empatie.


Ce are insa empatia cu...moderatia sau cumpatarea? Ei bine, ele sunt sunt direct legate, de altfel una decurge din cealalta. In momentul in care exista un dezechilibru pe un anumit plan in viata cuiva, de exemplu inclinatia catre noi achizitii (shopping therapy sau sindromul Madame Bovary), atunci este clar ca focusul sau este asupra propriei persoane deci pasiunea cu pricina impiedica spiritul sa devina altruist, prin urmare...empatic cu ceilalti. Ego-ul ramane pe primul loc si atunci din start nu se mai poate vorbi despre dedicare in afara lui.



Poate cineva va veni sa imi spuna cum ca e posibil sa ai viciul cumparaturlor si sa fii in acelasi timp implicat in actiuni caritabile. Veti remarca insa ca rareori o persoana prinsa in mirajul achizitiilor pentru propriile interese mai are timp sa se gandeasca la prioritatile celorlalti. Sau daca o va face, atitudinea interioara va fi probabil una inclinata catre autoelogiere, nicidecum vreun gest pur si dezinteresat.


La fel se intampla si cu abuzurile si dependentele de orice tip. Cei care consuma o buna parte din energia lor pentru un anumit viciu, nu vor mai avea spatiu si de problemele altora deci prin natura lor sunt egoisti, uneori fara sa o stie sau fara sa o faca cu intentie.

Prin cumpatare insa aratam empatie fata de noi insine si in acest fel ne dozam resursele si pentru ceilalti. Totul in viata este un schimb. Acolo unde investim cele mai multe ganduri se va forma focarul vietii noastre. Deci daca preocuparea principala este umplerea stomacului cu cele mai alese delicatese atunci toate actiunile noastre vor duce in acea directie. Insa si consecintele vor fi pe masura...


Calea de mijloc este aliatul nostru numarul 1. Ea nu presupune renuntare caci stim cu totii ca nu putem afirma ca iubim o alta persoana atata timp cat nu dovedim ca ne respectam pe noi insine. Dar a sti unde sa ne oprim inainte de un dezastru este cel mai intelept lucru pe care il putem face. Odata ce apucam o cale gresita, cu greu ne mai putem intoarce la normalitate si simplitate. Ori...aici este cheia catre fericire.


Si totusi...calea de intoarcere este tocmai iubirea...pentru noi insine si pentru ceilalti. Aceasta trebuie sa fie motivatia in ceea ce priveste cumpatarea. A lasa un pic de la noi implica a face loc si pentru ceilalti. Caci a da inseamna pana la urma a primi dar fara a o face cu un calcul anume.


Cumpatarea inseamna armonie. Ea presupune un gramaj echilibrat de vibratii care trebuie sa se distribuie in mod egal in toate aspectele din viata cuiva.

Cumpatarea inseamna SANATATE.

EMPATIA

„Incearca sa mergi un kilometru in pantofii cuiva inainte sa il critici“.

Spune-mi, de cate ori cand ti-am vorbit, mi-ai simtit realmente durerea, fara sa ma judeci? De cate ori te-ai uitat in ochii mei in adevaratul sens al cuvantului? Cand ai incercat sa vezi ca in privirea incruntata si atitudinea defensiva era de fapt un strigat disperat al unui suflet ranit? Cand ti-am cerut un sfat mi-ai dat unul din acele raspunsuri „inteligente“ fiindca iti place sa te auzi vorbind ca sa iti etalezi cunostiintele spirituale pe cobaiul din mine si sa ma minimalizezi ca sa te simti mai bine sau ai nutrit intr-adevar compasiune?

Din pacate aceste intrebari se ridica adesea in mai toate relatiile interumane: parinti si copii, sot si sotie, angajator-angajat, prieteni, colegi, vecini. Prin natura noastra suntem facuti sa ne conectam si sa ne ajutam unul pe celalalt. Insa intr-o lume a competitiei si a consumului, este regretabil sa constatam ca pana si animalele au ajuns sa aiba mai multa empatie decat rasa umana.

Este strigator la cer cum unii oameni fac orice pentru copiii lor, inclusiv pot calca peste cadavre fara sa se gandeasca vreun pic ca acele cadavre sunt copiii semenilor lor…

Este incredibil cum un tata isi sfatuieste fiica sa aiba valori morale si ar fi in stare sa il impuste in cap pe cel care ar putea-o corupe si abate de pe acest drum insa el insusi isi bate joc cu buna stiinta de fiica altcuiva, transformand-o in amanta si supundand-o la perversiuni sexuale…

Ce frumoase sunt cele doua fete care stau pe banca in acel parc! Dar oare la fel de frumoasa este si  prietenia dintre ele? Sau se afla intr-o continua lupta sa vada care e mai slaba, care reuseste sa se casatoreasca prima si care are un job mai bine platit? O satisfactie ascunsa este nutrita de una cand cealalta are un esec. Si in caz opus, daca vorbim despre o reusita, ea nu este cu adevarat impartasita din suflet de ambele parti. In aceste conditii, de ce se insotesc cele doua fete? Frica de singuratate? Sau pentru ca pur si simplu sunt convinse ca nu se poate mai bine de atat?

A-l accepta pe cel de langa tine fara sa doresti sa il schimbi  si sa il corectezi la fiecare fraza sau gest inseamna a nu il persecuta. Cicaleala este lipsa de empatie. Gasirea defectelor in celalalt…la fel. Iubirea si prietenia adevarata vin nu numai cand il acceptam pe celalalt asa cum este insa cand chiar il admiram si il pretuim la justa lui valoare. Ne simtim bucurosi ca el exista in vietile noastre. Daca nu simtim acest lucru inseamna ca il subestimam, ca nu il respectam cu adevarat, nici pe el, nici principiile sale si cu atat mai putin actiunile lui. In aceste conditii este mai bine ca legatura sa inceteze.

Ai avut vreodata acel gen de amic caruia cand ii vorbesti de o suferinta provocata de altcineva, oarecum ii tine partea adversarului? Ei bine, acela nu iti este prieten adevarat caci nu lucreaza cu tine, ci IMPOTRIVA ta. Scopul lui nu e sa te ajute. Ci sa se razbune…Fiindca in adancul sau se crede superior. Daca faci o afirmatie, urmatoarea lui fraza va fi una care te va contrazice. 

Intr-o conversatie simti ca celalalt te face sa te simti rau? Este arogant, se da mare? Iti e frica sa mai spui ceva caci stii ca in secunda urmatoare vei fi taxat? Se intampla acest lucru frecvent? Ai discutat problema respectiva insa nu vezi nicio schimbare? Ma tem ca ai de a face cu cineva lipsit de empatie…

Cei lipsiti de empatie sunt la fel de nemilosi cu ei insisi precum sunt cu ceilalti. De aceea ei sunt predispusi spre dependente. Nu degeaba se spune ca ADICTIUNEA INSEAMNA LIPSA EMPATIEI. Studiile demonstreaza ca atat alcolicii, drogatii, obsedatii sexual sau maniacii (inclusiv workoholicii) sufera la nivel spiritual de NARCISISM. In momentul in care incep sa realizeze nevoile CELORLALTI si consecintele comportamentului lor distructiv si auto-distructiv, in momentul cand se simt dezgustati de acesta si in momentul cand decid sa devina altceva…apar si sansele de vindecare.

„Fericiti cei milostivi caci aceia se vor milui“…spune un citat din Biblie. Asadar nu putem astepta blandete si compasiune daca noi insine nu o oferim intai. Trebuie sa incepem cu propria persoana, apoi incetul cu incetul sa invatam sa relationam cu adevarat cu cei din jur.

Acea fata semi-dezbracata si machiata strident este in cautarea iubirii insa nu stie cum sa exprime acest lucru.

Acel om retras si singuratic care nu vorbeste cu nimeni din birou este cel pe care toti l-au mintit si l-au barfit odinioara.

Acea prostituata a crescut intr-un orfelinat.

Acel dependent de heroina a fost dezmostenit de rude.

Nu, nu zic sa toleram raul sau sa acceptam langa noi persoane cu deficite. Spun numai sa fim buni unii cu ceilalti fiindca fiecare are o cruce de dus…

http://www.youtube.com/watch?v=bmWF1p68nIc

IUBIREA

Daca ar trebui sa aleg un sinonim pentru iubire cred ca acela ar fi ALTRUISM.  Nu putem afirma ca iubim pe cineva atata timp cat plasam propriile nevoi deasupra bunastarii sale.

Insa, asa cum spune Abd-Ru-Shin in lucrarea sa “In Lumina Adevarului”:

„Adevarata iubire nu va tine cont de ceea ce ii convine celuilalt,de ceea ce ii face placere sau ceea ce il bucura, ci se ea va orienta numai dupa ceea ce ii foloseste celuilalt !
Indiferent daca aceasta ii face placere sau nu.
Aceasta este iubirea adevarata. Daca s-ar analiza neindurator din temelie toate asa numitele iubiri ,din ele nu ar mai ramane nimic altceva decat egoism ,vanitate,slabiciune,comoditate,inchipuire sau instincte.”

Iubirea asadar nu inseamna linguseala. Orice forma de flatare arata numai cel mai josnic egoism caci nu are nimic pur, din contra el cauta obtinerea propriilor interese.

Iubirea inseamna severitate. Oricat de ciudat ar suna, cel mai mare bine pe care il putem aduce in viata cuiva inseamna uneori…sa ne retragem din aceasta. Sa realizam ca trebuie sa ii acordam celuilalt spatiul si timpul de a lucra la el insusi caci doar asa il putem ajuta cu adevarat pe cursa lunga.

Iubirea inseamna noblete si lumina. Ea este desavarsita atunci cand partile implicate impartasesc aceleasi valori si au aceleasi scopuri inalte. Daca diferentele sunt evidente, speranta de a-l schimba pe celalalt este pierdere de vreme. Nu putem determina pe cineva sa se imbunatateasca daca el insusi nu nutreste in interior aceasta dorinta. Nu putem impune cu tot dinadinsul cuiva sa imbratiseze calea noastra, preferintele noastre, punctele noastre de vedere. Daca doi oameni vad lumea diferit, nu inseamna neaparat ca unul dintre ei are dreptate si celalalt nu, ci inseamna pur si simplu ca nu sunt compatibili. (sau cel putin nu in totalitate)

Nici chiar in cazul sufletelor-pereche nu este simplu. Daca cei doi se afla in stadii diferite ale vietii, daca unul are de invatat o anumita lectie care nu corespunde cu a celuilalt, daca ei continua sa se raneasca chiar si neintentionat din cauza traumelor din trecut…atunci poate ca nu e momentul sa fie impreuna caci doar s-ar impovara si mai tare.

„Dragostea inseamna rabdare nemarginita, este plina de bunatate, dragostea nu inseamna invidie; dragostea nu inseamna lauda, mandrie, necuviinta, dragostea nu e pe interes, nu inseamna a fi iute la manie, nu concepe raul celuilat, ci ea e sincera, iertatoare, acopera toate nevoile, se increde in tot, spera in tot, indura tot." (citat din Biblie)

Daca nu putem nutri aceste sentimente fata de celalalt inseamna ca nu il respectam cu adevarat sau ca nu mai avem ce sa ii oferim si atunci e mai bine sa ne detasam.

Iubire inseamna atunci cand avem impresia ca nu il meritam pe celalalt. Acesta este primul sentiment care apare atunci cand tinem cu adevarat la cineva. In aceste conditii, spune-mi: tu ai iubit vreodata?

Iubirea poate inseamna sacrificiul de sine insa NU sacrificiul valorilor noastre. Caci acolo unde nu exista respect de sine nu putem vorbi nici de iubire pentru celalalt.

Iubirea inseamna un schimb de energie benefica intre a da si a primi. Atunci cand balanta inclina in asa fel incat una din parti iese vatamata (fizic / mental / spiritual/ sexual/ emotional / fiananciar)… legea echilibrului isi cere drepturile si la un moment dat ruptura se produce inevitabil.

Cum stim ca ne-am gasit jumatatea si ca celalalt este cel pe care l-am asteptat dintotdeauna? Atunci cand suntem fericiti si impacati. Atunci cand domneste armonia. Restul tine de fantezie…

 http://www.youtube.com/watch?v=LcM9ElA1VHk

MODESTIA

MODESTIA

“Modestia este arta de a te pune in valoare fara intentie” (Oliver Herford)

Daca urmarim cu atentie atitudinile celor din jurul nostru vom observa cati oameni sufera de complexul de superioritate. Nu e unul care sa nu se creada cel mai tare din cel putin un punct de vedere: frumusete fizica, bani, putere, cunostiinte spirituale, talente, virtuti.

In aceste conditii, se ridica un mare semn de intrebare: incotro se poate indrepta o lume cu o omenire  care are la baza competitia si credinta ca fiecare este mai bun decat celalalt?

De fapt lucrurile ar trebui sa stea cu totul altfel daca nu am incerca sa ne mai separam de ceilalti, ci sa ne unim cu ei.

Sa luam exemplul unei partituri:

Dupa cum observam, exista multe note muzicale care IMPREUNA se armonizeaza si formeaza un cantec superb. Cum ar fi sa avem o melodie compusa numai din DO? Sau din RE? Sau din MI? etc…Aceea nu s-ar mai numi melodie. Ar fi doar un sunet prelungit care chiar ar deranja urechea la un moment dat.  Do este mai bun decat Re? Mi este mai bun decat Fa? So este mai bun decat La? Indiferent cat de armonioase suna ele luate separat, numai LA UN LOC pot forma o melodie. Si atunci ce rost au comparatiile?

Daca celalalt e diferit, nu inseamna ca este inferior. Pur si simplu vede lumea prin alt unghi. Este perspectiva lui, preferinta lui, lectia lui de viata. In loc sa il judecam sau sa il contrazicem, mai bine incercam sa il intelegem. Si daca nu putem, inseamna ca nu rezonam cu el deci nu e obligatoriu sa ne asociem cu el in activitatile noastre. Exista optiunea de a coexista alaturi de cei care sunt pe aceeasi lungime de unda, respectand in acelasi timp faptul ca exista si alte specii.

Ca sa ne facem utili, trebuie sa devenim acel DO / RE / MI / FA / SO /  LA / SI pur. Sa ne straduim sa fim cea mai buna versiune a noastra. Aceasta ar trebui sa fie unica noastra preocupare. Si daca am fi seriosi in aceasta privinta, nu am mai avea timp si nici nevoie sa observam defectele celorlalti. Fiindca automat ne-am sincroniza cu cei care si ei la randul lor ar face acelasi efort spre auto-imbunatatire.

Crezandu-ne superiori, vom atrage catre noi numai persoane si situatii care ni se vor parea inferioare, prin urmare nu vom avea relatii bazate pe stima si incredere. La un moment dat ele vor inceta sa existe, navand nicio valoare adevarata la temelie.

Fiind ingaduitori cu noi insine nu vom mai fi la fel de necrutatori nici cu greselile aproapelui. Caci ele sunt greseli pe care cel mai probabil le-am facut si noi candva.

Un alt aspect important este nevoia de a se evidentia. Ea provine tot dintr-un complex de superioritate. Dar complexul de superioritate este de fapt complex de INFERIORITATE. Cel mai adesea, cei care cersesc atentie sunt persoane care in trecut au fost abuzate fizic, psihic sau emotional. Simtindu-se minimalizate, rana persista si in urmatoarele etape ale vietii cand epateaza intr-un fel sau altul insa se inchide cu adevarat doar in momentul cand isi dau seama ca nu necesita validarea celorlalti, ci doar sentimentul de a fi confortabili in propria constiinta.

Daca o fata stie ca este frumoasa, ce nevoie are sa o arate in plina zi pe strada? In general “divele” sunt acele femei care sunt total nemultumite de felul cum arata seara inainte de culcare dupa momentul demachierii sau dimineata la trezire. Ele mascheaza deindata orice imperfectiune dupa care isi incep ziua pozand in altceva. Prin urmare toata viata lor devine un mare fals. Dupa multa suferinta, unele resimt nevoia de a redeveni simple si naturale, de a se aprecia asa cum sunt, indiferent de tendintele modei.

In special printre femei, este rar de gasit un exemplar care combina frumusetea cu virtutea. Cea mai mare virtute fiind…modestia.

A nu-l face pe cel de langa tine sa se simta neconfortabil prin afirmatiile tale, mai ales cele legate de succese, a nu evoca pur si simplu aceste succese, a nu simti nevoia de a te face remarcat cu orice pret, a nu intra in competitie, a nu tine neaparat sa ai dreptate mereu…iata doar cateva exemple  de modestie.

Daca am trai cu recunostiinta adevarata pentru ceea ce avem, atunci nu am mai nutri tendinta de a-l surclasa pe cel de langa noi. Fie sa avem intelepciunea sa constientizam acest lucru din ce in ce mai clar, pentru ca viata sa nu fie nevoita sa ni-l arate prin lectii dure si dureroase…

SECRETIA FERICIRII

Era o dupa-amiaza de vara. Bunica spala vase in bucatarie.  La un moment dat o intreb:

“Mamaie, la ce te gandesti in clipa asta?”

Imi raspunde fara sa ma priveasca:

“Uite, la vasele pe care le spal, incerc sa reglez temperatura apei si am grija sa nu ma stropesc”.

Am continuat:

“Adica matale chiar esti acum aici? Nu te afli cu gandurile nici in trecut, nici in viitor?”

Raspunsul  genial si memorabil:

“Pai da`ce tu crezi ca eu imi obosesc mintea asa ca tine?”

M-a lasat fara replica si m-a facut sa ma gandesc daca pana la urma nu e adevarat ceea ce se spune: ca fericirea e in propriile maini. De fapt nu in maini ci in…cap. Dar la indemana oricui.

Am inceput sa imi observ firul gandurilor si am constatat cum intr-o fractiune de secunda reuseam sa trec de pe o plaja insorita a Greciei la un castel misterios al Scotiei. Intr-un fel m-am admirat pentru aceasta agilitate insa nu pentru multa vreme intrucat mi-am dat seama cata energie se pierde in acest joc fara rezultate concrete…Fuga de idei si lipsa de concentrare ma impiedica sa ma bucur de singurul lucru pe care il am cu adevarat: clipa de fatza.

Da, acea voce care nu mai tace nu este nimic altceva decat propria minte. Si exact ea ma face nefericita, ma tortureaza fara mila, ma stoarce si ma hartuieste. Dar…vestea buna este ca am control asupra ei!

Cu siguranta, creierul a fost dat cu un scop. Este un instrument fantastic INSA e precum un cutit: daca e folosit pentru a ne ajuta, atunci ne faciliteaza intreaga existenta insa daca il intrebuintam gresit atunci ne poate distruge.

Usor de zis…mai greu de pus in practica. Unii folosesc alcool si narcotice ca sa scape de vocea mintii lor. Altii au alte cai mai putin distrugatoare insa tot evadari sunt: de exemplu prea multe calatorii. Si apropo, vacantele in sine sunt prilej de a nu gandi si a sta in prezent caci locurile noi ne atrag atentia si uitam de tot. La fel am patit si eu cand m-am mutat in acest oras: il admiram din plin fiindca toata focalizarea mea era catre exterior. Apoi dupa cateva saptamani am inceput sa privesc o alta realitate din cauza ca ma impotmolisem in propriile ganduri. De aceea am decis sa schimb ceva fiindca nu imi serveste la nimic sa continui pe acest drum.

Am participat la sedinte de yoga si meditatii unde am fost sfatuita sa imi monitorizez gandurile prin simpla intrebare: “Care e urmatoarea idee?”. Hmmm…Util dar un pic artificial.

Intr-un final am inteles ca exista metode mai putin mecanice. Iata cateva dintre ele:

•  Sa SIMT mai mult. Adica sa imi folosesc cele 5 simturi din plin, in orice situatie: sa admir ceva frumos, sa ma bucur de o melodie, sa miros un parfum reusit, sa gust o mancare delicioasa, sa mangai un caine. Dar de asemenea sa simt cum intreaga fiinta mi se lasa patrunsa de IUBIRE, GRATIE, RECUNOSTIINTA, ENERGIE, ELAN.
•  Sa inlocuiesc o privire incruntata cu una zambitoare. Chiar daca afara ploua…
• Sa vorbesc mai putin si sa ascult mai mult. Cine vorbeste mult, gandeste mult…Nota bene: a nu vorbi nu inseamna a asculta…
•  Sa judec mai putin si sa fiu mai intelegatoare. Inainte de a emite o sentinta…sa ma pun in locul celuilalt. Sa empatizez. Pana la urma e si el / ea fiul / fiica cuiva…
• Sa lenevesc mai putin si sa fiu mai dinamica. Mai implicata. Mai dedicata. Sa imi gestionez timpul cu folos. Fericirea inseamna activitate.
•  Sa ma plang mai putin si sa privesc mai mult jumatatea plina a paharului. Sa apreciez.
• Sa inlocuiesc frica cu iubirea. (a se reciti Ion Creanga si faza cu drobul se sare)

Asadar…un nou stil de viata! Exersand…voi reusi! 

Desigur ca nu o sa imi fie usor cand maine in aeroport voi astepta o ora pana sa ma imbarchez. De aceea am sa imi iau o carte cu mine. Sau am sa observ portul calatorilor incercand sa ghicesc din ce tari sunt.

Si bineinteles ca o sa ma mai bantuie amintirile despre fostul meu prieten insa a le da curs inseamna pierdere de vreme. Am procesat orice durere dobandind CONVINGEREA ca dragostea nu inseamna dependenta, egoism, inchipuire sau mai rau…nefericire. Data viitoare nu o sa ma mai complic fara rost. Data viitoare nu am sa mai sper in vreo schimbare decat daca ea are de a face strict cu mine insami...

Am iertat fiindca am inteles ca atat ne-a dus capul pe amandoi si nu e nimic rau in asta. Deci ce rost are sa mai raman in aceasta gara parasita, nasule? U-ci-ci! Trenul merge mai departe…si o sa traverseze probabil o zona de camp pana la urmatorul oras. Dar in loc sa ma deprim, aleg sa ma documentez intr-ale spiritului si sa mai schimb o vorba cu care s-o nimeri prin compartiment… Iar in timpul acesta va tin si pe voi la curent cu impresiile calatoriei mele.

Viata e scurta. Am datoria sa ma iubesc. A inceta sa ma auto-flagelez nu inseamna egoism…Sacrificarea “de sine” inseamna sa ii spui nenorocitei aleia de minti sa taca dracului din gura…

https://www.youtube.com/watch?v=pwgBt0H0vQI

IERTAREA

“O singura viata si un destin, atat…

Am vrut sa le impletesc cu drumul tau,

Nu mi-am imaginat a respira fara sa te iubesc

Dar dus ai fost si-a trebuit sa ma supun…

O dragoste ramasa vie in piept

A continuat sa strige “Ajutor!”

Si-asa ai aparut tu, cel real…

Caci ce e dor raspunde doar la ce vine din pur…”

Asadar…iertarea este un proces fizic si spiritual care inchide un capitol pentru ca altul total diferit sa poata incepe. Daca iertarea nu are loc, atunci...

“O singura viata si un destin, atat…

Am vrut sa le impletesc cu drumul tau,

Nu mi-am imaginat a respira fara sa te iubesc

Dar dus ai fost si-a ta cruzime m-a ranit

O dragoste ramasa moarta in piept

Nu te-a uitat si nu, nu te-a iertat

Si-asa ai aparut tu, unul nou

Nu sa pansezi o rana ci s-o sapi…”

A nu ierta pe cineva inseamna a gazdui un musafir nepoftit pe gratis in inima si in viata ta.

Iertarea aduce eliberare. Ea este tratatul de pace care se incheie intre trecut si viitor.

Pana la urma, a-ti ierta aproapele inseamna a fi intelegator cu slabiciunile sale. Toti oamenii fac greseli. Din rautate dar adesea din frica, frustrare, nesiguranta, imaturitate sau inconstienta. De aceea suntem aici: sa invatam din erori. Fie ca imi place sau nu, cei care mi-au facut rau au contribuit la maturizarea mea. In efect reciproc, cu siguranta au atras la randul lor persoane care i-au tratat in acelasi fel iar singura mea satisfactie este faptul ca prin acest lucru...in final si ei s-au maturizat. Deci suferinta mea i-a ridicat.

Mi-am dat seama ca daca nu reusesc sa iert pe cel care mi-a gresit, atunci nu sunt cu nimic mai presus decat el. Apartin aceleiasi specii fiindca ranchiuna este cordonul care ne leaga.

Am inteles faptul ca daca cineva m-a facut sa sufar nu inseamna ca eu nu sunt suficient de buna. Nu am de ce sa ma simt vinovata fiindca nu eu sunt autoarea raului. Deci nu am nimic pe constiinta.

A ierta nu inseamna nicidecum slabiciune, ci putere. Nu e echivalentul cu a fi ingaduitor cu un raufacator sau a-i tolera actiunile injuste. Nu inseamna nici a nu ma indeparta de el. Din contra, iertarea semnifica forta si intelepciunea de a-mi continua drumul fara a ramane legata de cineva care nu mi-a facut niciun bine. Si tocmai pentru ca nu a adus nimic bun in viata mea, care e logica sa ma insotesc cu el chiar si printr-un simplu gand sau o emotie?

Nimic bun? Daca analizez…poate ca au fost si parti bune. Simplul fapt ca am mai invatat o lectie de viata a fost un avantaj. Acel om mi-a fost oglinda din anumite puncte de vedere pe care le-am constientizat si am bagat la cap ca pe viitor sa nu procedez intr-un fel asemanator. Am crescut prin el, oricat de absurd pare.

Ceea ce conteaza e ca vreau sa fiu fericita, asadar…fiind stapana propriului destin, am datoria de a-mi face curatenie in simtiri. Nu sa neg ceva! Insa nu pot lasa trecutul sa imi dicteze viitorul.

Psihanaliza ne invata sa ne invinuim parintii. Dar la o privire mai profunda, aceasta teorie nu ajuta in niciun fel, doar explica o cauza. Insa nu ne invata sa schimbam efectul pentru a putea trai bine. Si ei sunt oameni, au prins alte vremuri, au actionat conform capacitatilor proprii si a resurselor existente atunci, au dus mai departe o greseala a generatiei de dinainte insa noi avem datoria sa rupem lantul daca dorim o schimbare pe viitor si o noua pozitie de oameni puternici. Pana la urma ei ne-au dat viata si datorita lor avem sansa de a invata lectia iertarii. Cine pleaca de pe acest Pamant fara sa fi invatat aceasta lectie esentiala, se poate spune ca a trait degeaba.



http://www.youtube.com/watch?v=Zz-DJr1Qs54

Nimeni nu e perfect. Personal, am facut nenumarate greseli... Am ranit cu sau fara intentie. Am provocat suferinta, cele mai "inocente"  exemple fiind: atunci cand i-am spus bunicii ca prefer sa ma duc la discoteca decat sa petrec Craciunul cu ea, atunci cand fetita fiind, am crezut ca e amuzant sa trag o pisica de coada, atunci cand in adolescenta aveam o placere sadica de a refuza un baiat care se indragostea de mine…Nu mi-am dat seama de consecinte. Nu m-am pus in locul lor. Iar acum e prea tarziu sa repar...

Daca vrem sa fim iertati, trebuie si noi sa iertam la randul nostru. Iertarea inseamna iubire si compasiune pentru ceilalti dar si pentru propria persoana. Neoferind-o altora inseamna ca suntem la fel de neiertatori cu noi insine...

 http://www.youtube.com/watch?v=ojTrHaOoa10

Eternul feminin

Feminitate…Un singur cuvant si deja in aer se degaja atata gratie, delicatete si inspiratie.

Femeia…Aceasta faptura sensibila detine atata forta interioara incat sustine intreaga creatie fiindca este inzestrata cu cel mai pretios dar: puntea catre LUMINA, catre VIATA, catre BINEFACERE. Prin intuitia sa ea soarbe neincetat din Inaltimi si in acest fel are capacitatea de a innobila si a influenta mediul ei inconjurator.

Un gand, o privire, un zambet, o mangaiere, simpla sa prezenta…si totul se transforma. Capata alt sens si alta dimensiune.

Femeia este intruchiparea iubirii si a puritatii. Aceasta zeita emana raze de soare, vindeca si edifica. Prin natura ei a fost facuta sa infrumuseteze vieti si sa motiveze spirite.

Firea ei ocrotitoate, altruista si blajina aminteste de eternele virtuti ce se regasesc in ceruri…

In caminul sau este regina. Insufla atata forta si in acelasi timp atata liniste prin activitatea ei si prin atmosfera pe care o creaza fiindca iti face atat trupul, cat si sufletul sa se odihneasca si sa se revigoreze.

Datorita ei, eroii iau lumea cu avant. Pretuind valoarea nestematei din pieptul sau, acel suflet gingas si curat, ei fac orice ca sa o protejeze, asemenea unei fortarete.

Afectuoasa si loiala, te face sa te simti ca acasa in orice moment, indiferent de loc. Te consoleaza, te incurajeaza si te panseaza. Te hraneste si te inveleste. Te inveseleste si te extaziaza.

Precum o floare, ea imbie si invioreaza totul in jur. Fascineaza priviri si imbalsameaza inimi.

Acesta este efectul pe care ar trebui sa il aiba o femeie  veritabila in lume. Feminitatea nu este o forma, ci o energie.

Din pacate vremurile in care traim ne-au stirbit mult din darurile feminine cu care am fost inzestrate de la natura. Intr-o societate cu un ritm alert, pe unele dintre noi stresul, nesiguranta si frica de a nu fi ranite ne-au facut sa purtam masca si armura de femei independente si dure.  In acest fel ne-am masculinizat si am inceput sa derutam barbatii. Caci desi in interiorul nostru tanjim sa daruim si sa primim iubire, in aparenta ne protejam ca sa nu parem vulnerabile. Suntem mereu in defensiva. 

Altele dintre noi am ales fim in competitie cu barbatii si peste noapte ne-am trezit ca gandim, muncim, ne purtam si chiar ne si imbracam ca ei. Sau am inceput sa ii provocam doar cu aspectul fizic, eclipsand astfel adevarata noastra stralucire ce vine din interior si isi are originea in spiritual.

Si uite asa a aparut depresia, precum si lipsa sperantei si a perspectivelor. Am incetat sa mai credem in iubire si in posibilitatea de a gasi un partener “pe masura”.

Doamnelor, e timpul sa intelegem ca doar feminitatea autentica atrage masculinitatea veritabila. Trebuie sa constientizam din ce in ce mai mult diferentele dintre barbati si femei fiindca suntem aici sa ii completam si sa ii ajutam, inspirandu-i, nu sa ii criticam si sa ii invinuim.

Da, unii dintre ei sunt asa cum stim: lasi,slabi, iresponsabili. Dar nu ne forteaza nimeni sa le permitem sa fie in preajma noastra. Fiind femeia 100 % feminina, asa cum a fost menita ea sa fie, vom atrage acel gen de barbat la care visam. Dar intai trebuie ca totul sa devina nou in interiorul nostru pentru a da o alta directie in cursul intamplarilor lumii.

Mintea si sufletul trebuie curatate de durerea si ranchiuna din relatiile anterioare. Trebuie sa ne asumam responsabilitatea propriilor optiuni, fara insa a ne judeca cu asprime, caci prin acele experiente am devenit mai intelepte. Si nu in ultimul rand, trebuie sa fim transparente caci doar asa ceilalti vor sti ce ne dorim cu adevarat si poate chiar vor face ceva in sensul acesta.

Fidelitatea este virtutea esentiala a unei femei. Daca ea este dedicata si implicata trup si suflet in tot ceea ce face, atunci e inzestrata cu toate celelalte calitati. Insa in primul rand trebuie sa fie devotata ei insasi. Si asa isi va recapata increderea in propria valoare.

In al doilea rand, sa nu uitam sa fim gratioase. Nu numai in miscari insa haideti sa lucram la gratia sufletului nostru pentru ca fiecare privire, cuvant, si gest sa fie reflectia nobletii. Astfel impunem respect si inspiram protectie: prin puritatea mintii si a inimii.

In al treilea rand, sa nu uitam de intuitie. Este o binecuvantare.  Un dar. Sa o folosim!  Sa o exersam! Si atunci vietile noastre o sa fie mult mai pline, deci vom fi fericite. Pericolele ne vor ocoli daca vom invata sa le detectam din timp.

Reginelor, barbatii au nevoie de noi caci iubirea noastra ii sprijina si ii edifica, ii motiveaza si ii intareste. Sa facem primul pas ca sa incheiem tratatul de pace cu ei, schimbandu-ne energia intr-una mult mai moale, mai gingasa si mai dragastoasa! Inlocuind frica cu intelegerea si empatia, in cele din urma si ei se vor schimba...

Domnilor, la randul vostru, sunteti aici, in aceasta lume, ca sa ne iubiti si sa ne protejati, nu ca sa ne raniti si sa va jucati cu noi. Incetand a mai incuraja frivolitatea, superficialitatea si artificialitatea, faceti loc femeii veritabile sa se nasca din nou si sa va aduca Paradisul si armonia dupa care tanjiti...

Sa fie intr-un ceas bun! 

http://www.youtube.com/watch?v=_r2pFiSKBc8