Am sa spun acum un lucru dureros dar la fel de adevarat. Si am sa incep cu o intrebare: ti-ai pus vreodata problema ca motivul din care esti nefericit si deprimat poate fi maracinisul din jurul capului tau? Nu, o clipa, nu am innebunit, stai sa iti spun la ce ma refer: acel maracinis este amalgamul de informatii pe care le inghiti zilnic. Si stii de unde vine acesta? De la cei cu care petreci cel mai mult timp vorbind. Ei iti baga in cap propriile lor idei, se joaca indirect cu slabiciunile tale, iti gadila sau iti intarata orgoliul, te revolta, te minimalizeaza, te sufoca. Dar totul e mult prea subtil. Si culmea este ca ei se numesc familie. Sau cei mai buni prieteni.
Sa ma ierte cei pe care viata i-a binecuvantat cu legaturi infloritoare. Nu la ei ma refer. Dar haideti sa fim sinceri: cate legaturi sunt sanatoase si bazate pe un altruism pur?
Cel mai rau este ca multi dintre ei nici nu isi dau seama cat de mult rau ne fac prin comentariile lor, cat de tare ne influenteaza cuvintele lor, cat de des se folosesc de noi ca se simta superiori.
Exista acea legatura periculoasa intre narcisist si victima sa cand primul se agatza de orice ocazie ca sa isi demonstreze abilitatile...prin celalalt. Ba isi atribuie merite in reusite la care nu a contribuit decat in imaginatia sa, ba ii place sa se auda vorbind dar nu stie sa asculte si te intrerupe mereu, ba vrea sa il aprobi in permanenta cand ii denigreaza pe ceilalti.
Si uite asa...ai fost prins in plasa egosimului sau. Esti intr-o continua daruire insa cand se pune problema sa ai nevoie de ceva...nu te vei alege nici macar cu o invitatie la o vafa. Ceva din tine iti spune ca undeva treaba scartaie insa ai rabdare si inghiti caci te gandesti ca nimeni nu e perfect si...nici nu vrei sa ramai singur cuc.
Dar hai sa-ti dau o veste mare: singuratea inseamna uneori libertate. Nu numai ca nu mai ai de a face cu universul acela incalcit si obscur care aproape ca te-a terminat insa nu mai ai nimic de dovedit nimanui. Si in sfarsit incepi sa te simti bine in pielea ta. In sfarsit ai dreptul sa visezi fara ca cineva sa iti taie aripile. In sfarsit poti fi tu insuti fara ca cineva sa te invinuiasca si sa te taxeze. In sfarsit viata pare frumoasa.
Da, este trist cand exact cel pe care il credeai cel mai aproape se bucura tacit de infrangerile tale doar ca sa isi dovedeasca lui insusi ca nu e nimic in neregula cu el. Caci daca s-ar putea bucura din toata inima pentru reusitele tale, atunci probabil ca si lui i-ar merge mult mai bine.
Cum s-a ajuns la situatia in care aceasta persoana sa fie cea mai importanta din viata ta si sa tii la ea? Poate pentru ca ea reflecta o buna parte din tine. Cand insa realizezi ca vrei sa fii mai mult decat esti, cand se trezeste ceva cu adevarat nobil in tine...atunci incepe si separarea. Initial vrei ca si celalalt sa te urmeze caci esti atasat de el. Si ii spui de noile tale descoperiri sufletesti. Insa el se incapataneaza sa ramana in vechi. Si atunci trebuie sa te desprinzi caci daca nu, te retine in abis.
El nu poate intelege ce se intampla, crede ca ai innebunit. Iar tu incepi sa te crezi vinovat. In primele zile chiar iti lipseste. Dar pe urma incepi sa te simti din ce in ce mai bine, caci nu mai exista nici un fel de presiune. Brusc apar personaje noi in viata ta, brusc se intampla evenimente favorabile deci...oficial iti merge bine. Si tocmai aceasta este dovada ca ai procedat corect atunci cand ai pus capat acelei legaturi toxice. Ai facut loc in viata ta pentru ceea ce ti se cuvine cu adevarat. Fara insa a anula importanta episodului trecut.
In timp, legatura respectiva paleste si mai raman numai niste amintiri vagi. Din fericire persista cele bune.
Cu cat avansam, cu cat ne maturizam...filtrele devin din ce in ce mai stramte. Si cand realizam ca nu mai avem ce lua de la ceilalti, incepem in sfarsit sa daruim...
0 comments:
Post a Comment