IERTAREA

“O singura viata si un destin, atat…

Am vrut sa le impletesc cu drumul tau,

Nu mi-am imaginat a respira fara sa te iubesc

Dar dus ai fost si-a trebuit sa ma supun…

O dragoste ramasa vie in piept

A continuat sa strige “Ajutor!”

Si-asa ai aparut tu, cel real…

Caci ce e dor raspunde doar la ce vine din pur…”

Asadar…iertarea este un proces fizic si spiritual care inchide un capitol pentru ca altul total diferit sa poata incepe. Daca iertarea nu are loc, atunci...

“O singura viata si un destin, atat…

Am vrut sa le impletesc cu drumul tau,

Nu mi-am imaginat a respira fara sa te iubesc

Dar dus ai fost si-a ta cruzime m-a ranit

O dragoste ramasa moarta in piept

Nu te-a uitat si nu, nu te-a iertat

Si-asa ai aparut tu, unul nou

Nu sa pansezi o rana ci s-o sapi…”

A nu ierta pe cineva inseamna a gazdui un musafir nepoftit pe gratis in inima si in viata ta.

Iertarea aduce eliberare. Ea este tratatul de pace care se incheie intre trecut si viitor.

Pana la urma, a-ti ierta aproapele inseamna a fi intelegator cu slabiciunile sale. Toti oamenii fac greseli. Din rautate dar adesea din frica, frustrare, nesiguranta, imaturitate sau inconstienta. De aceea suntem aici: sa invatam din erori. Fie ca imi place sau nu, cei care mi-au facut rau au contribuit la maturizarea mea. In efect reciproc, cu siguranta au atras la randul lor persoane care i-au tratat in acelasi fel iar singura mea satisfactie este faptul ca prin acest lucru...in final si ei s-au maturizat. Deci suferinta mea i-a ridicat.

Mi-am dat seama ca daca nu reusesc sa iert pe cel care mi-a gresit, atunci nu sunt cu nimic mai presus decat el. Apartin aceleiasi specii fiindca ranchiuna este cordonul care ne leaga.

Am inteles faptul ca daca cineva m-a facut sa sufar nu inseamna ca eu nu sunt suficient de buna. Nu am de ce sa ma simt vinovata fiindca nu eu sunt autoarea raului. Deci nu am nimic pe constiinta.

A ierta nu inseamna nicidecum slabiciune, ci putere. Nu e echivalentul cu a fi ingaduitor cu un raufacator sau a-i tolera actiunile injuste. Nu inseamna nici a nu ma indeparta de el. Din contra, iertarea semnifica forta si intelepciunea de a-mi continua drumul fara a ramane legata de cineva care nu mi-a facut niciun bine. Si tocmai pentru ca nu a adus nimic bun in viata mea, care e logica sa ma insotesc cu el chiar si printr-un simplu gand sau o emotie?

Nimic bun? Daca analizez…poate ca au fost si parti bune. Simplul fapt ca am mai invatat o lectie de viata a fost un avantaj. Acel om mi-a fost oglinda din anumite puncte de vedere pe care le-am constientizat si am bagat la cap ca pe viitor sa nu procedez intr-un fel asemanator. Am crescut prin el, oricat de absurd pare.

Ceea ce conteaza e ca vreau sa fiu fericita, asadar…fiind stapana propriului destin, am datoria de a-mi face curatenie in simtiri. Nu sa neg ceva! Insa nu pot lasa trecutul sa imi dicteze viitorul.

Psihanaliza ne invata sa ne invinuim parintii. Dar la o privire mai profunda, aceasta teorie nu ajuta in niciun fel, doar explica o cauza. Insa nu ne invata sa schimbam efectul pentru a putea trai bine. Si ei sunt oameni, au prins alte vremuri, au actionat conform capacitatilor proprii si a resurselor existente atunci, au dus mai departe o greseala a generatiei de dinainte insa noi avem datoria sa rupem lantul daca dorim o schimbare pe viitor si o noua pozitie de oameni puternici. Pana la urma ei ne-au dat viata si datorita lor avem sansa de a invata lectia iertarii. Cine pleaca de pe acest Pamant fara sa fi invatat aceasta lectie esentiala, se poate spune ca a trait degeaba.



http://www.youtube.com/watch?v=Zz-DJr1Qs54

Nimeni nu e perfect. Personal, am facut nenumarate greseli... Am ranit cu sau fara intentie. Am provocat suferinta, cele mai "inocente"  exemple fiind: atunci cand i-am spus bunicii ca prefer sa ma duc la discoteca decat sa petrec Craciunul cu ea, atunci cand fetita fiind, am crezut ca e amuzant sa trag o pisica de coada, atunci cand in adolescenta aveam o placere sadica de a refuza un baiat care se indragostea de mine…Nu mi-am dat seama de consecinte. Nu m-am pus in locul lor. Iar acum e prea tarziu sa repar...

Daca vrem sa fim iertati, trebuie si noi sa iertam la randul nostru. Iertarea inseamna iubire si compasiune pentru ceilalti dar si pentru propria persoana. Neoferind-o altora inseamna ca suntem la fel de neiertatori cu noi insine...

 http://www.youtube.com/watch?v=ojTrHaOoa10