SAU:
Fiecare
pasare pe limba ei piere…
Iata doua
proverbe care avertizeaza despre puterea
cuvantului! Cuvintele declanseaza o anumita vibratie care poate afecta audienta
in functie de natura lor. Ele pot fi arme care omoara sau din contra, balsam
care vindeca. Au capacitatea de a modifica pur si simplu biochimia celuilalt,
in bine sau in rau.
De aceea
trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru TOT ceea ce spunem. Fiecare e
liber sa se exprime in orice fel insa EFECTUL spuselor sale asupra celorlalti nu poate fi controlat. La fel ca si in cazul
in care aruncam o piatra: stim doar catre ce directie a plecat ea insa nu putem
sti unde anume a cazut sau cat de rau a
lovit.
Sufletele oamenilor
sunt precum bibelourile. Prin urmare e bine sa le menajam. Uneori ranim fara sa ne dam
seama. Vorbim despre franghie in casa spanzuratului. Avem datoria de a fi
altruisti si de a ne pune in locul celuilalt.
“Ce tie nu
iti place, altuia nu ii face”.
Pentru a
evita asemenea “gafe” e important sa invatam sa ascultam mai mult decat sa
vorbim. Sa ne concentram pe ceea ce interlocutorul simte si vrea sa transmita
mai degraba decat pe placerea noastra de a vorbi.
Cuvintele spuse in joaca nu sunt deloc inofensive. Fiecare fraza contine de fapt germeni ce se pot
implanta in memoria celuilalt. Ei ar putea inflori si actiona mai devreme sau chiar
ani mai tarziu, cand poate nici nu ne mai aflam in viata persoanei respective.
De exemplu, am facut o gluma “nevinovata” cuiva insa in acest fel i-a fost
lezata increderea de sine. Sau cand am spus ceva la nervi, tocmai am pus sare pe rana celuilalt iar acest
lucru nu mai poate fi retras fiindca va ramane cu el pentru totdeauna iar vorbele respective ii vor rasuna in memorie cand se asteapta mai putin. Am contribuit in acest fel la nefericirea lui,
i-am ingreunat drumul catre autodepasire in loc sa il incurajam…
Cuvintele
sunt urmarile imediate ale gandurilor. Dar ele sunt doar vorbe goale daca
intentia vorbitorului nu corespunde cu ceea ce emite in exterior. De aceea e
bine sa nu promitem nimic daca nu suntem siguri ca ne putem tine de cuvant.
TINE DE CUVANT. Exact…Caci celalalt se bazeaza pe noi si spera, are incredere
deci nu merita dezamagit.
Este
important FELUL in care sunt rostite cuvintele. La randul nostru trebuie sa fim
atenti la cele auzite. Daca de exemplu ii vorbesti despre o reusita personala
unui cunoscut si iti raspunde “Ma bucur pentru tine” dar cu jumatate de gura,
acela nu iti este prieten adevarat. Asadar iata un alt caz in care forma nu are
nicio valoare fara continut.
Ceea ce
spunem despre ceilalti este de fapt felul in care descriem propria perceptie despre
mediul nostru inconjurator si despre noi insine. Caci la fel ca si gandurile,
si cuvintele la randul lor atrag evenimente si persoane conform speciei lor. Daca avem o parere buna despre noi insine
atunci vom vedea binele si partea frumoasa din ceilalti. Nu ii vom supraestima,
vom fi constienti de faptul ca nu sunt perfecti insa ne vom focaliza atentia
catre calitatile lor. Si astfel vor fi si cuvintele noastre la adresa lor.
Din contra,
daca ne antrenam in palavrageli
superficiale, barfe si critici, efectul va fi acela de goliciune, inutilitate si
decadere. Fiindca armonia nu isi poate gasi locul intr-o asemenea activitate. Aceasta lume ar fi asa diferita daca presa ar elogia adevaratele valori ale societatii in loc sa se concentreze pe defaimarea persoanelor mai putin importante.
“Vorbirea
voastra sa fie simpla si adevarata!” (Oskar Ernst Bernhardt)
Nu e indicat
sa spunem mai mult decat trebuie. De altfel persoanele care vorbesc intruna nu
prezinta credibilitate fiindca nu isi lasa suficient de mult timp pentru introspectie. Exista o forta aparte in TACERE. Caci doar in liniste putem “auzi”…
Uneori nu
stim sa ne exprimam in asa fel incat sa sa ne facem intelesi. Sau spunem exact
opusul a ceea ce gandim pentru a nu speria interlocutorul. Avem pretentia ca el sa ghiceasca ceea ce noi ne dorim cu adevarat. Trebuie sa invatam sa fim
sinceri si autentici fata de noi insine in primul rand caci in acest fel evitam
foarte multa suferinta.
La inceput, alegerea cuvintelor potrivite poate parea un exercitiu artificial. Insa in timp
acest lucru se va intampla natural. Caci ele nu vor deveni decat o copie fidela
a interiorului nostru.
La final am
sa rezum lectia de astazi subliniind
faptul ca noi decidem ce facem cu vorbele noastre: construim sau distrugem.
Cine seamana vant culege doar furtuna. Asadar insultele, amenintarile,
santajul etc…nu pot genera decat consecinte asemanatoare. La polul opus,
cuvintele blande, nobile si pozitive au menirea sa edifice.
Acum ca
suntem constienti de forta cuvintelor, acum ca stim ca ele sunt motiv de bucurie
sau de durere, ca ele cladesc sau descompun si ca in functie de cum sunt pronuntate aduc claritate sau confuzie…haideti sa
folosim aceste daruri doar in sprijinul si spre bucuria semenilor nostril!
http://www.youtube.com/watch?v=axfe6Pl1SbQ
http://www.youtube.com/watch?v=axfe6Pl1SbQ
Ar trebui sa citim acest articol zilnic pentru a ne aminti mereu de forta imensa a fiecarui cuvant pe care ne pregatim sa il rostim. Da, cuvantul e chiar o chestiune de viata si de moarte, nu doar in sens spiritual ci chiar propriu uneori....Cuvantul e fapta, iar fapta nu poate fi stearsa, timpul nu poate fi dat inapoi. De aceea, sa gandim mereu f bine inainte de a rosti orice.
ReplyDeleteMultumesc, Lucia!
Mihaela P.